Ultima dorinţă

Îmi trec prin minte imaginile dintr-un film, în care o mână de piraţi au fost condamnaţi la moarte.
Când unul dintre ghinionişti a fost întrebat care îi era ultima dorinţă  a spus că ar dori să fumeze o ţigară...

Ziua de azi nu s-a terminat, dar a fost una nebună.
Dimineaţă am văzut răsăritul de soare aproape de malul mării.
Pe la 8.30 am ajuns la Cherhanaua lui Fane.
O lume arhaică ce s-a adaptat, din mers, rigorilor.
Am văzut pescari bătrâni, cu mustăţile îngălbenite de ţigările ce le ard în colţul buzelor, şi tineri pescari ce se mândresc cu faptul că în familiile din care provin tradiţia de pescar se moşteneşte din generaţie în generaţie.
A urmat plimbarea cu o şalupă pe Dunăre (10 am - 2 pm) cu o oprire la un far părăsit. Am fost aruncat într-o barcă cu motor şi dus să fotografiez pelicani şi vidre pe un braţ al Dunării. M-am întors la farul părăsit şi am luat în gheata dreaptă cât mai multă apă posibilă...din întâmplare.
Reîntors în oraş am fugit la cimitirul din localitate - ca să văd mormintele unor britanici morţi în sec al. XIX-lea, şi m-am oprit, apoi, pe malul mării, jucându-mă cu scoicile îngropate în nisip.
Acum aştept apusul soarelui. Am noroc... O navă libaneză de mare tonaj a acostat în port...

Îmi aduc aminte de piraţii cu ţigările lor...
Odată, cândva, voi ajunge în faţa Sf Petru...
Şi poate am să fiu întrebat dacă mai am o ultimă dorinţă...
Nu fumez...
Dar aş mai vrea să trăiesc măcar odată ziua de azi...

PS: pe băiatul din prima imagine îl cheamă Luca, este nikonist,  iar pescăruşul din aer nu i-a lăsat niciun autograf pe bandana de pirat care îi acoperea capul...