Sâmbătă. 13.03.2010.
E frumos afară.
Un soarel bleg se luptă cu aripile iernii.
Plec din Cişmigiu. E plictiseală mare. Nu tu chitarişi, bicilişti, bunici alergând după nepoţi, fotografi. Doar o doamnă cu un ciobănesc german...Prea puţin.
Cobor pe Ştirbei Vodă şi o iau printre blocuri, ieşind la Sala Palatului.
Trag cu coada ochiului la un magazin unde se fac caricaturi cu stil.
Proprietarul lucrează.
Pare un proiectant de modă veche. Se uită prin ochelari la liniile de pe coala de format A3. Pe unele le şterge cu o gumă minusculă. Îşi ia rigla şi mai îndreptă, ici-colo, mici detalii.
Aproape că trecusem de magazin. Prin minte mi se plimbă un interviu cu omul priceput la caricaturi. Zâmbesc şi mă întorc.
Nu deschid uşa. E păcat să-i stric omului inspiraţia.
Ciocăn uşor în geam.
Omul se uită puţin mirat la mine.
Zâmbesc şi îi fac cu mâna.
Îmi zâmbeşte şi îmi face cu amândouă mâinile.
Intru...
Şi ne punem la poveşti....
- Ştiţi, îi spun eu la un moment dat, mi-am adus aminte de o emisiune tv din 1991, când cineva care vă intervieva v-a pus o întrebare enervantă: "Ce faceţi dacă sunteţi în lift cu o doamnă foarte în vârstă şi se blochează ascensorul între etaje ?"
- Şi eu ce am răspuns?, întreabă dlui...
- Sun la cei care se ocupă de revizie să-mi aducă o doamnă mai tânără!
Imi vede aparatul de fotografiat. Dialogul se mută pe teme foto.
Are şi dlui un aparat de fotografiat. Îl caută printr-un dulăpior. Umblă foarte atent cu bijuteria. Nu este una de ultimă modă. Nu. Este un Nikon pe film. Piesă rară...
Îmi arată chiar şi o fotografie făcută cu Nikon-ul, acolo, la Sala Palatului, povestindu-mi cum a văzut scena afară şi cum a fugit cu aparatul ca să surprindă momentul.
Ce să zic, omul are ochi (cei din imagine sunt albaştri).
Şi vorbim, amuzându-ne de cărămizi ce stau să cadă dintr-un zid (eu îi arăt fotografii, dlui îmi arată caricaturi cu cărămizi), de Închisoarea cerc, de lumină şi culori.
Închisoarea cerc...este una dintre caricaturile care va fi expuse de Mihai Stănescu la Galeria Simeza, în data de 12 aprilie 2010 la ora 6 pm.
Despre cum arată Închisoarea cerc...nu mă lasă cei de la blog să postez decât în data de 11 aprilie ac.
Aş mai fi stat la poveşti cu dlui, dar a trebuit să plec spre sala Galateca din incinta Bibliotecii Centrale Universitare ca să mă uit pe pereţi...
PS 1: am făcut chiar şi un pariu cu Mihai Stănescu, rămâne să vedem care dintre noi îl va pierde în data de 12 aprilie...
PS 2: Cine vrea un feddback despre licitaţie poate arunca o privire mai întâi la dl DL şi apoi la dna Marilena.
De ce mai întâi la...
Îmi place fotografia postată, iar omul din ea are un loc aparte în civilizaţia românească.
Imi plac ochii domnului. Sunt blanzi si visatori. Reusita fotografia.
RăspundețiȘtergereOoof, imi adusesi aminte de anii de studentie din Bucuresti,cand ma perindam si eu prin magazinul acela micut si cochet pe vremea aia, acum nu mai stiu cum e...La un moment dat chiar am primit de la un baiat dragut care era atent la popasurile mele,o cana cu "Am traversat tot Bucurstiul sa-ti aduc aceasta cana...", parca asa scria pe ea. Ce mai vremuri...
RăspundețiȘtergereEu daca l-as fi intalnit ieri l-as fi intrebat"bine,bine...in '91,da'acum?"Foarte frumos comentariul,dar si "ochii"dumneavoastra!
RăspundețiȘtergerefoarte bine surprinsa starea! inspira un om bun si deschis! felicitari
RăspundețiȘtergere@MF: deci vă plac bărbaţii cu ochii albaştri...
RăspundețiȘtergere@Joykarisma: locul e neschimbat, dar este mai bine pus în valoare din punctul de vedere al marketing-ului.
@Angela: întreb în 12 aprilie...
@Cretzu 13> sau inspirată de un om bun şi deschis:)
Mulţumesc!
Excelenta imaginea Tizule... si scriitura faina, bravo!!! Catalin (www.blog.teleobiectiv.ro)
RăspundețiȘtergere@Catalin> Tizu, mulţam.
RăspundețiȘtergerePont: Să te uiţi la cerul de azi din Bucureşti, dar să foloşeşti nişte ochelari de soare...
Eu îs cel mai fraier: am ochelari de soare dar mi-am uitat "jucăria" acasă:(
Nu conteaza ce ai uitat sau nu acasa tizule, mai degraba conteaza ca ai o tusa, priceputa, abila, iute, acida uneori...
RăspundețiȘtergereDaca ar fi sa cuprind tusa intr-un singur adjectiv as spune ca scorpeasca... ;-)
Si miine o sa ai jucaria cu tine, nu e bai... nu stiu ce o sa faci in lift... daca dai peste Cristina, dar o scoti tu la capat, ca nu oricine imple cupele cu vin mesenilor la masa... :D
Catalin (www.blog.teleobiectiv.ro)
@Catalin S.> mi-am adus minte! Cristina Herling! Nemţoaica are ochi la arhitectură!
RăspundețiȘtergereTizule, io nu stiu daca ai fost in lift cu nemtoaica despre care zici tu... io ziceam de Cristina de aici... http://catalinfudulu.blogspot.com/2010/03/cristina.html
RăspundețiȘtergereCatalin (www.blog.teleobiectiv.ro)
@Catalin S.> am înţeles aluzia de prima dată...numai că eu nu merg cu liftul; mie îmi place să alerg pe scări...ca să văd dacă ajung înaintea liftului :)
RăspundețiȘtergereLa Cristina H. mă gândeam, dacă mai ştii ceva, dar am să o întreb pe Amăluşh...
ineresant comentul pe care l-ai facut,si mi-a facut placere sa il citesc si daca era mai lung nu m-as fi plictisit....iar poza a surprins omul inn toata simplitatea lui
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru plimbare. Mai e Cinemateca acolo? Era sala in care ma refugiam cind erau cursurile de socialism stiintific si economie politica.Filmele nu erau subtitrate era o traducatoare "in direct" .Era mortala.
RăspundețiȘtergere@Mihaela Petrescu: tot acolo, inclusiv cea de la Eforie, dar arată ca vai de ele...
RăspundețiȘtergereAm trecut si eu prin fata aceluiasi geam, in spatele caruia acesti ochi m-au chemat fara vorbe si gesturi inauntru, acolo a inceput conversatia despre orice si dorinta repetabila a reintalnirilor sufletesti.L-am intalnit si in afara peretilor de cani,era intimidat si scolareste mutat disciplinar in ultima banca.
RăspundețiȘtergereDaca o fotografiati si pe fiica domniei sale:) (in rochita de cand era copchila)...veti mai fi oare ,,suspus greselii``?