Nuanțe...

O lume uitată...

Cumpăr timp!

Am obosit să-l fur.

Dau la schimb cât se cere -

La prețul vieții.

                    (Ana Kos, Cumpăr timp...)

Floarea improvizată...

Marinari de ocazie...

Momente în timp...

Ar fi multe de spus referitor la tradiţie vs. modernitate,
la dorinţa de a fi în altă parte decât în locul în care arde flacăra,
iar tradiţia este la ea acasă, însă poate că anii care vor urma vor aduce lucrurile la normalitate.

  

Gasan Bagirov

Ziua Armatei României.

(Bucureşti, Parcul Carol, Memorialul Eroilor Neamului.)

Cât de înşelători pot fi norii...

  

Fariborz Lachini - Autumn, Autumn, Autumn

Salutul...

Evident că băiatul de pe bicicletă nu este vreun demnitar,
însă Regulamentul privind schimbarea gărzii se respectă indiferent de context...

Plutire efemeră...

   

Marta Sanchez & Carlos Baute - Colgando en tus manos

Prin nămeţi...

   

 
Aproape toată lumea tânjeşte după zăpadă...;
unii au început chiar să facă pronosticuri privind ziua în care va ninge în Bucureşti...
19 ianuarie 2011 nu este darnică în zăpadă, în comparaţie cu 19  ianuarie 2010...
Măcar anul ăsta avem ceva mai multă ceaţă...
PS: imaginea este din 19 ianuarie 2010.

Socoteala...

Un britanic a lucrat ca osptar, la un hotel, o viaţă...
Între timp, pe banii lui, al lui fecior a devenit licenţiat, bucurându-se de cercurile înalte ale societăţii...
De taică-su a uitat; bătrânul dormea tot la hotelul unde lucra, până când firul vieţii i s-a rupt...
Moştenitorul a mers să intre în posesia lucrurilor rămase de la bătrân...
Printre ele, un carneţel i-a atras atenţia...
Erau notate acolo toate cheltuielile făcute cu creşterea copilului;
bani tăiaţi de la crema de pantofi pentru a-şi trimite băiatul la film;
bani tăiaţi de la repararea maşinii de călcat pentru a-i lua băiatului o cămaşă...
bani tăiaţi de la ...pentru băiat...;
şi tot aşa...pagini întregi de carneţel, însumând ani de viaţă...
Pentru ce?
Pentru un el ajuns cineva, dar care şi-a lăsat bătrânul să moară sărac...
Ochii moştenitorului s-au umplut de lacrimi, după ce a înţeles sacrificiile făcute de bătrân;
era prea târziu, nu mai putea să-l ajute...
Oare dacă unii dintre copii ar conştientiza ce eforturi au făcut părinţii lor, pentru a-i duce înainte,
i-ar mai trata cu sictir?

Memorialul

Pe la 11 noaptea mă jucam pe o tablă de şah din Parcul Carol, plecând gonit de ţânţari, dar nu înainte de a-mi propti aparatul pe geantă şi a-l lăsa să facă ce poate şi el...
Pe locul unde se vede fostul Mausoleu din Parcul Carol a fiinţat Palatul Artelor, din 1906,
transformat apoi în Muzeu Militar, la 8 septembrie 1919.
Clădirea a fost demolată după cutremurul din 1940, iar în locul acesteia mareşalul Antonescu a intenţionat să amenajeze, începând cu 5 mai 1943, un Memorial al Eroilor Neamului în care să fie depuse osemintele anumitor eroi...
Era vorba despre militarii care au murit în luptă comiţând fapte deosebite de arme, fiind decoraţi şi citaţi post-mortem prin Ordin de zi pe unitate. Proiectul a fost abandonat la 30 august 1944, când militarii sovietici au intrat în Bucureşti.
În acelaşi loc, în 1957, comuniştii au decis să construiască Mausoleul eroilor luptei pentru libertatea patriei, pentru socialism.
Evenimentele din 1989 au determinat mai multe puncte de vedere în ceea ce privea Mausoleul.
Unele voci au sugerat transformarea acestuia în Muzeu al comunismului.
De asemenea, Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române au dorit să amenajeze o Catedrală a Mântuirii Neamului.
Proiectul a fost abandonat în momentul în care societatea civilă a protestat , iar BOR s-a repliat:
Catedrala se va construi în parcul aflat între Palatul Parlamentului şi Ministerul Apărării, în colţul dinspre Hotelul Marriot.
La 8 decembrie 2005, Guvernul a emis Hotărârea nr. 1.559 în vederea reabilitării „Monumentului Eroilor“ situat în Parcul Carol din municipiul Bucureşti.

Azi...în Parcul Carol

Cam aşa s-a desfăşurat ceremonia de la Mormântul Ostaşului Necunoscut, din Parcul Carol,
cu prilejul sărbătoririi Zilei Eroilor...

Locul ales

În locul respectiv:
- Regele Carol I s-a plimbat, în 1906, printr-un Palat al Artelor;
- Regele Ferdinand a transformat Palatul Artelor în Muzeu Militar;
- Palatul Artelor a ars din cauza unui fulger, iar cutremurul din 1940 i-a semnat condamnarea la demolare;
- mareşalul Antonescu a dispus amenajarea unui Memorial al eroilor, lucrările demarate fiind stopate în 1944;
- sovieticii şi-au cantonat o parte din militari la 30 august 1944;
- comuniştii au  inaugurat un Mausoleu (1963);
- s-a dorit să se amenajeze o Catedrală a Mântuirii Neamului;
- trecătorii merg în cerc;

Adolescente inventive

Ieri, rătăceam pe aleiile unui parc.
Urcam...
Două adolescente coborau pe un skateboard, dar nu oricum...
Cea din spate asigura echilibrul, ţinându-şi rolelele cum erau, odată,
roţile suplimentare la cei care învăţau să meargă pe bicicletă.
Cea din faţă era responsabilă cu direcţia şi cu frânatul.
Şi amândouă râdeau...
...iar trecătorii le făceau loc...
Fata cu frâna este dusă pe la biserică...doar are ceva brăţări pe mână...care nu se găsesc pe orice tarabă...
Adolescenta din spate este pierdută printre culori, doar şi-a asortat culoarea unghiilor cu un şiret de la pantaloni.
Şi amândouă rîdeau...

PS: şi sunt aşa de frumoase florile din parc...

Degeaba ?

 

În momentul în care nu ne mai place prezentul ne întoarcem privirile către trecut, unde semnele de întrebare şi-au găsit de mult soluţiile.

Ne place să ne lăudăm că pescarii noştri i-au înodat şireturile lui Darius I, la Marea Neagră, în 514 a.Chr (acum 2.524 de ani...câtă viaţă), că Traian ne-a pus o ştampilă în urmă cu aproape 2.000 de ani (alţii regretă, deja, ştampilele puse pe el...) şi că avem o vechime de organizare statală de aproape un mileniu...câtă viaţă...

Astăzi m-am plimbat...prin trecut. S-a întâmplat.  Am văzut ce a făcut un român, ajuns cu vaporul în SUA, în 1913. Nu am fost curios să-i aflu numele. Fizionomia lui mi-a fost total străină...Dar omul ăsta a făcut ceva care a rămas după el. A fotografiat. Nu orice, ci doar ceea ce a ştiut că timpul îi va da valoare. Prin imaginile aduse de el m-am plimbat prin New York, m-am învârtit în jurul obeliscului din  Washington, i-am privit pe indieni (sau piele roşii, dacă vă place aşa) de aproape. Am fugit de bizoni şi m-am ferit din faţa locomotivei cu aburi. L-am salutat în fugă pe Woodrow Wilson, al 28-lea preşedinte al SUA, imortalizat în mijlocul familiei, şi m-am rătăcit printre clădirile construite cu stil. M-am oprit la o singură imagine, deşi puteam să le reproduc pe toate... Este făcută dintr-un zgârie nori, în  Pittsburg, ca să se vadă oraşul. După aproape 100 de ani se ţine bine...imaginea.

Şi acum să revenim pe malul Dunării. 1913. România, sau nu, Bucureşti, e mai bine aşa, dacă generalizez e prea urât. Ostaşii noştri alergau după glorie pe câmpiile Bulgariei, fără să tragă un glonţ, din dorinţa Regelui Carol I de a ne afirma ca putere balcanică. O dorinţă care s-a pus în aplicare prin opincile cu care au fost încălţaţi militarii şi merindele ţinute în traistele cu care au venit de la coarnele plugului...ce viaţă.

Cam din aceiaşi periodă datează o fotografie aeriană a Bucureştiului (imaginea alb-negru). Vedem cum oraşul de atunci pare un sătuc în comparaţie cu Pittsburg-ul...

În colţul din stânga se vede o frântură din actuala stradă Cuţitul de Argint (strada şarpe îi spun eu, la cât e de ondulată...). Lacul este în prezent unde a fost şi în 1906. Este lacul din Parcul Carol, numai că deasupra lui au aruncat comuniştii un pod. În stânga lacului se văd nişte lampadare, câteva alei. Acolo a fost un restaurant, demolat de un primar zelos în timpul domniei regelui Carol al II-lea. Clădirea ţuguiată există, dar nu acolo. Acum, acolo se "împuşcă" raţe. Lebede nu sunt, că dacă au fost unii în stare să le măsoare cu maxilarele în Occident, o pot face şi aici...

În stânga lacului, în partea de sus, este un restaurant. Necuratul a făcut  în prezent ca, în acelaşi loc, cei cu gâtul uscat să-şi ostoiască setea tot într-un restaurant. E adevărat, mai din tablă...

Mergem pe axul central şi ne oprim în primul rond. Clădirile nu mai există...dar de o parte şi de cealaltă a aleii sunt doi giganţi, bijuteriile lui Paciurea. Pe iubita lor nudă o puteţi găsi aruncată de ignoranţă în Herăstrău, ascunsă de tuia şi apărată de maidanezi (emblemele Capitalei, alături de gropile din asfalt...).

Mai vedem, în dreapta cadrului, o linie mai accentuată. E fosta Uzină de Gaz. Au făcut-o francezii. Dacă o făcea un român, la data fotografiei ar fi fost în locul ei o groapă de gunoi...

Tot în stânga cadrului, imediat unde începe parcul, este acoperişul Gării Filaret (mutată în prezent la ieşirea din Bucureşti şi numită Progresul...), locul de unde domnitorul Carol I a inaugurat prima linie ferată din România (19 octombrie 1869) ajungând la Giurgiu, cu trenul, tot aşa de repede cum se ajunge în prezent cu maşina!! (de ce oare?).

Mai a rămas un ultim detaliu: în colţul din dreapta, sus, puteţi distinge cupola Mitropoliei. După altceva nu mai are rost să vă mai uitaţi. Urbanizarea Capitalei de regimul adus pe tancurile de la răsărit a ras cam tot...

Mai luna trecută, o tânără de perspectivă în fotografie a avut ideea să imortalizeze Bucureştii de pe Intercontinental. Dincolo de cubismul impus de Regele Carol al II-lea pe Magheru şi de Universitatea moştenită din timpul regelui Carol I nu e nimic relevant...

Revin la imaginea făcută de un român în Pittsburg, care impune respect prin sobrietatea clădirilor, şi nu pot decât să mă întreb: oare la noi s-a construit degeaba ?

Salahorii

În 1866, când domnitorul Carol se uita pe fereastra Palatului Regal, vedea câţiva porci scălzându-se în noroi şi pe ţiganii care locuiau în câteva bordeie. Prin 1881, edilii Capitalei le-au interzis să locuiască în oraş, fiind obligaţi să-şi facă veacul pe la gropile de gunoi din Floreasca...tot în bordee. Dar obişnuiau să lucreze în oraş, ca zilieri, în construcţii.

18 noiembrie 1905. Imaginea este realizată în actualul Parc Carol I, la Pavilionul Agriculturii. Se pregătea aniversarea a 40 de ani de domnie ai suveranului Românei. Din cauza timpului scurt, multe dintre pavilioane au fost realizate pe schelet din lemn, ca şi cel din iamgine. Cine sunt lucrătorii? Aceiaşi cărora nu li se permitea accesul în oraş...Pe rândul de jos, un pui de om vede ceva inedit şi arată cu degetul. S-a ales praful de aparatul care a înregistrat imaginea, de autorul acesteia, de subiecţii săi, dar după 105 ani rămâne constatarea: unii oameni mai şi munceau...

Avem monumente istorice

...dar, în pofida reabilitărilor, tot cresc buruienile pe ele...

PS. Detaliu din imagine aparţine unui monument istoric din sec. al XIX-lea...