Norii arădeni...

Sunt foarte aproape de pământ...
şi ceva mai deşi pe malul Mureşului.
După-amiază devin capricioşi,
colorându-se în negru...

Mâţa reloaded

Anul trecut,
o mâţă neagră
a fost răsfăţată
numai de cine
a avut norocul să o prindă...
Anul ăsta,
mâţa nu mai are vreme de politeţuri...
Are pui...

Bun venit!

Periferia...
...locul unde oamenii trăiesc după alte reguli...,
şi nu sunt interesaţi de criză...,
atâta timp cât profită de pe urma ei.
Locul unde mesajele se scriu pe pereţi...

...iar pentru cîţiva bănuţi...

...se poate alege orice din marfa aruncată pe trotuar...

...banii se strâng cu grijă;

 ....chiar şi TURISM-UL, unde o blondă este şefă, se poate curăţa în interior şi exterior...mai ieftin...şi non-stop...

...într-o oră se rezolvă problema Hannah Montana

...se mai bate un cui, ca să nu cadă coşmelia...

...se poate improviza un grătar...

...viitorul este asigurat, atâta timp cât se poate pescui...

Una peste alta, periferia merge înainte...

...conştientă că există întotdeauna cineva, acolo sus,

...care se roagă pentru ea...

Entuziasmul...

...este ceva mai ridicat în stânga...
La o cotă  mai redusă la şatenă...
Oscilant în centru...
Constatare: de ce băieţii nu se fotografiază niciodată aşa?

Arcole

15-17 noiembrie 1796.
Arcole (Italia)...
Grănicierii români din Transilvania,
încorporaţi în armata austriacă,
l-au speriat pe Napoleon
în timp ce apărau un pod.
Ei au rămas pe loc, deşi armata austriacă se retrăgea,
luptând cu îndirjire
şi stârnind admiraţia lui Napoleon:
De-aş avea un regiment de astfel de draci negri, în 48 de ore aş cuceri Viena!

** 

Uniformele grănicierilor transilvăneni din armata austriacă, din prima fotografie, sunt realizate după modele din 1906.
Detaliile sunt de pe manşetă şi de pe pantaloni...

Gânduri şi linii...

Sunteţi în faţa peretelui din lemn...
Gândurile vă zboară...
Sunt multe...
Unele liniştite,
altele agitate...
Vă gândiţi la faptul că peste 100 de ani...
cineva se va afla, ca şi Dvs,
în faţa peretelui din lemn,
gândindu-se:
Oare la ce s-a gândit
persoana
care a privit peretele?
Gândurile Dvs pot rămâne,
iar pentru asta
trebuiesc scrijelite în lemn...
Alegeţi locul...
şi scrieţi mesajul...
Să fie scurt...
omul viitorului va fi teribil de ocupat...
Nu-l indispuneţi cu gânduri triste...
Fiţi vesel/ă...
chiar dacă ziua are răutatea ei...
So: gândiţi pozitiv...

Ponturi...

 

Dacă vreţi să mergeţi la Arad:
- este mai lejer cu trenul, dar vă omoară aerul condiţionat, care nu vrea să funcţioneze decât pe rece...
- la destinaţie puteţi lua un taxi, dar feriţi-vă de taximetriştii pirat - au preţuri triple (nu au nume de firmă pe maşini...);
- majoritatea străzilor sunt cu sens unic...
- dacă vreţi să vă plimbaţi, nu rataţi faleza de pe malul Mureşului cu ai săi trandafiri înfloriţi;
- nu încercaţi să vizitaţi cetatea; este obiectiv militar şi nu se deschide decât de Ziua Armatei...;
- parcările sunt numerotate cu A şi B; cele cu A sunt în centru şi se cumpără tichet de la tonomat; B-urile nu au încă tonomate...;
- şoferii nu au claxoane la maşini...;
- dacă mergeţi la Catedrala romano-catolică luaţi şi trepiedul;
- în caz de bombardament atomic, folosiţi buncărul de la Catedrala ortodoxă, care este antiatomic;
- dacă vă căsătoriţi religios la Catedrala ortodoxă, nu vă faceţi programare la un restaurant din oraş; noul edificiu are şi sală de ceremonii...; deh, modelul american...;
- nu rataţi Palatul Cultural; are o arhitectură interioară interesantă;
- plimbaţi-vă pe strada centrală de la Primărie şi până în P-ţa Avram Iancu; veţi vedea statuia din bronz a lui Vasile Goldiş, Catedrala romano-catolică, Monumentul Trinităţii, Teatrul Ioan Slavici şi un monument dedicat militarilor români din al Doilea Război Mondial;
- produsele Made in China au invadat Bucureştiul; Aradul este invadat de articole Made in...Srbija...;
- fotografiaţi turnul Primăriei; drapelul României flutură în vânt indiferent de vreme;
- nu rataţi parcul dintre Palatul Culturii şi Procuratură, unde sunt cele mai multe monumente istorice pe metru pătrat; nu lipseşte un monument dezvelit de regele Carol al II-lea, un monument al Martirilor anticomunişti şi o statuie a lui Avram Iancu;
- la unul dintre ştrandurile de pe malul Mureşului se intră ca la metrou...;
- lipseşte praful de pe străzi;
- nu sunt aurolaci...;
- vânzătorii din magazine sunt foarte amabili; vă mulţumesc pentru vizită şi vă roagă să-i mai deranjaţi...
- la întoarcere, fotografiaţi gara...; ceasul nu vă minte...;
- uitaţi-vă pe fereastra trenului ce goneşte în noapte şi imaginaţi-vă nuferi albi; dacă reuşiţi, amânaţi somnul...

Catedrala

Ştiţi ce este frumos în Arad?
Toate monumentele istorice sunt marcate cu plăcuţe distinctive de recunoaştere...
Probabil că în Bucureşti sau în alte localităţi...s-a făcut economie la metalul respectiv...
În fine...
Unul dintre monumentele istorice arădene se observă de la distanţă,  graţie celor două statui care-i flanchează cupola.
Este vorba despre catedrala romano-catolică, o idee mai bătrână decât un secol, amplasată pe Bulevardul Revoluţiei 96 A.
În interior nu se poate intra din cauza unor gratii metalice amplasate imediat după uşa de la intrare, deşi proprietarul unui monument istoric ar trebui să asigure condiţii de vizitare...

Inutil...

Până la urmă,
efortul unui păianjen a fost inutil,
în condiţiile în care
pseudovictima a fost mai puternică...

Ţinta

Sunt într-un tren ce goneşte spre vestul ţării...
Înainte de Simeria, un fost combinat siderurgic zace abandonat.
Cam tot ce era de furat s-a furat.
Din fostele clădiri cu patru sau cinci etaje au mai rămas în picioare doar stâlpii din beton şi câteva furnale ce par rătăcite prin peisaj.
În rest, posesorii de baros au spart pereţii în căutare de fier beton...
Cine a vrut să-şi consolideze casa a avut de unde să împrumute cărămidă...
Nici dacă se bombarda nu putea arăta mai rău...
Şi trenul goneşte...
În geamul de pe culoar se aude o bufnitură...
Mă uit prin uşa deschisă a compartimentului si văd o floare care a acoperit 60 % din suprafaţa geamului...
Probabil că băieţii beneficiari de cărămidă s-au reprofilat...
Vor să ne facă o ofertă...chiar dacă nimeni nu a cerut nimic...
Până una-alta am fost luaţi la ţintă...
Am ajuns la Deva...
Fotografiez floarea din geam,
iar trenul pleacă mai departe...
Un băiat de la IT constată:
Avem o ţară bogată. Bogată în proşti!

Guguianu

Titlu: Portretul maestrului Guguianu.

Autor: Ion Incuţ (n. 1950).

Mod de realizare: bronz turnat, cizelat, patinat.

Înălţime: 30 cm.

Valoare: 8.400 RON (dacă nu s-a vândut la licitaţie...).

Sunt multe...

Da, sunt multe!

Iar numărul lor creşte rapid...

Cei rezistenţi...trec uşor peste ele...

aproape că nu le simt efectul.

Uneori...avem noroc...

Fără să ştim...binele ne vine de la cei de lângă noi...

Da, e plăcut la umbră...

Gradele celsius îs inofensive...

V-ul

Un copil aleargă cu trei cireşe în mâna stângă...
Uite câte a găsit!, se bucură bunică-sa...
Mă uit în jur...şi văd un cireş pârguit...
iar pe o bancă  o mâţă stă tolănită...
Nimeni nu se atinge de ea...
Săraca...
PS: cireşe mai găsesc...
mâţă dormind...

Lumina lui

Câtă diferenţă între o floare,
mângâiată de soare,
şi altele
care-s în penumbră...

Cât vezi cu ochii...

Pereţii caselor sunt din piatră...
Pardoseala este realizată din acelaşi material...
Gardurile nu aveau cum să fie făcute din altceva...
Cât vezi cu ochii...e numai piatră...
Silueta din fundal numără pietrele din gard...vrea să vadă dacă îi dă cu soţ...
Locaţia: satul Arbanaşi, N-E de Veliko Târnovo...

Cade, nu cade?

Un puşti pe role

zboară nebuneşte,

iar ea se uită uşor nedumerită...

Cade...nu cade?

Asortată

Stăpâneşte-ţi patimile dacă nu vrei să fii stăpânit de ele, spun orientalalii...
Ieri, oferta de îngheţată asortată nu m-a biruit,
în condiţiile în care afară mirosea a ploaie...
Dar azi,
uitându-mă la fotografie,
constat ce am ratat...

Asăneştii

Iarna anilor 1185-1186.
Împăratul bizantin Isaac II Anghelos (1185-1195) măreşte impozitele,
dorind să-şi mărite fata...
Vlahii  şi bulgarii sud-dunăreni s-au răsculat,
după ce împăratul bizantin le-a respins solicitările de reducere a fiscalităţii...
Capii revoltei au fost fraţii Petru şi Asan.
Rezultatul a fost formarea Ţaratului Vlaho-Bulgar (1187-1280),
condus în perioada de început de fraţii Petru, Asan şi Ioniţă Caloian;
primii doi fiind asasinaţi de boierii de la curte...
însă dinastia Asăneştilor a rămas în istorie ...

**

1985
Au trecut 800 de ani de la revolta din 1185...
Bulgarii nu au uitat...
Profesorul Krum Damayanov a realizat un monument în memoria Asăneştilor,
dezvelindu-l în Veliko Târnovo, oraşul proclamat de răsculaţi capitala Ţaratului...
Mai contează că numele vlahe au fost adaptate? Că Ioan a devenit Ivan?

***

mai 2010
E trecut de 7.30 pm.
Sunt în Veliko Târnovo...
Soarele se pregăteşte să fugă după un deal.
Dimineaţă am văzut, de la distanţă, un monument...
Este imens, numai că bulgarii l-au amenajat în valea unui râu.
Practic, Veliko Târnovo trăieşte pe marginea râului.
Sunt case ridicate la marginea firului de apă, iar altele spânzurate pe colină,
de parcă cineva ar fi realizat terase imaginare...
Nu merg pe strada centrală.
Este prea aglomerată, zgomotoasă chiar.
Rătăcesc pe străduţe.
Drumul mi-l arată o pictoriţă...
După 30 de minute ajung în zona nouă a oraşului,
unde bulgarii au amenajat cazinouri...
O iau la stânga, iar drumul coboară spre râu.
Trec peste podul metalic şi ajung în faţa Muzeului de Artă.
În stânga muzeului, monumentul îmi stă la dispoziţie...
Rămân 30 de minute şi mă uit de jos în sus,
ca la un bloc cu opt etaje...
Baza este reprezentată de o sabie, îndreptată cu vârful în sus.
În faţă sunt doi lei...
În spate, o mamă cu un copil în braţe.
De jur-împrejurul sabiei sunt patru călăreţi din bronz,
reprezentându-i pe fraţii Petru, Asan, Ioniţă Caloian şi urmaşul acestora, Ioan Asan al II-lea:
- primul are suliţa pregătită,

- altul este în galop nebun şi se uită mânios înapoi;

- un al treilea pare că joacă rolul unui preot;
 

- iar ultimul este pe punctul de a-şi scoate sabia din teacă...

*

***

Parcă şi domnitorul Mircea cel Bătrân a pocit avangarda lui Baiazid I, la Rovine, în 1394,
dar bronzul în România este mult mai scump decât în Bulgaria...
Aşa că, bulgarii au monumente ce amintesc de evenimente de acum 800 de ani şi mai bine, chiar dacă fundamentul a fost pus de vlahi, iar noi..., noi nu avem nimic...

Intervale

Oamenii sunt schimbători,
vremurile şi mai şi,
iar cerul,
cerul are capriciile lui...
Ieri, la 12.30, ploua şi părea că e noapte...
Peste alte patru ore...
nici urmă de nori negri.

Brigada mobilă

Vin băieţii cu o dubiţă albastră,
identifică maşinile parcate neregulamentar
şi apelează, cu mobilul, echipajele de ridicări auto....
Până termină agenta de scris procesul-verbal,
autovehiculul vizat este ridicat pe rampă
cu o creangă de copac lăsată pe capotă, ca dedicaţie,
şi o zgârietură, aproape nedefinită, pe aripa stângă.
Dedicaţia va fi uşor de înlăturat,
însă amprenta de pe aripă o fi fost consemnată în procesul-verbal?
Până una-alta, şoferul ghinionist este din judeţul Prahova,
iar maşina a fost ridicată din str. Ştirbei Vodă, azi...

Vreau sus!

Şi afară plouă...
Poate că dacă mă urc în salcie nu se mai simt picăturile de ploaie chiar aşa de intens...
Şi da...mama: mulţumesc!
PS: eu sunt Andrei

Primii la atac, ultimii la retragere

O colaborare dintre Muzeul Militar Naţional din Bucureşti şi Muzeul de Istorie Militară din Budapesta s-a soldat, azi, cu vernisarea Expoziţiei de fotografii Primii la atac, ultimii la retragere, în care sunt expuse imagini alb-negru şi color, reprezentând activitatea trupelor de geniu maghiare din perioada 1868-2010.

În afara fotografiilor mai sunt expuse şi patru uniforme, cele mai frumoase fiind, din punctul meu de vedere, ţinutele din Primul şi Al doilea război mondial... 

Expoziţia, amenajată cu prilejul Zilei Armatei Ungare,  va fi deschisă timp de o lună în incinta Muzeului Militar din Bucureşti.

Uniformă de fruntaş de geniu din armata austro-ungară (1914)

Părăsirea vagonului de luptă în câmp deschis este asigurată de un car de luptă tip BLG - 67

Şi nimeni altcineva...

  

Îl ştiu de o lună de zile...
Mereu e singur...
Singur şi mirat...
Se mişcă în cerc,
iar atunci când se plictiseşte
zboară în cerc...
Mă ştie...
când am timp îl fluier...
iar în ultima săptămână a devenit receptiv...
Eu îl fluier din stuf...
iar el mă aude şi zboară în direcţia fluieratului.
Am crezut că este o întâmplare...
Aşa că am fluierat iar...
El s-a ridicat...
şi a zburat, scurt,
înspre mine...
Frumos, nu-i aşa?
Doar noi doi şi un fluierat...
Şi nimeni altcineva...

Lister

Amprenta timpului
pe strada Lister...

Contraste

Cam aşa s-a jucat vremea ieri...