Cel care pluteşte prin aer...

Dj gogo - Spider's last moment 

...reuşind să o facă cu graţie...

  

Scorpionul roşu...

Laserele din ochii lui sunt împrumutate de la mine...

   

THE LONDON SYMPHONY ORCHESTRA

Soluţia...

   

Milenium - Pentru tine...

Un evantai
pentru liniştea gândurilor
ce se îneacă
în zilele caniculare...

Johnny

   

  Johnny Wakelin In Zaire

 
Vrea să vadă fluturi.
Până în prezent, în România, nu a mai văzut fluturi cu picături de apă pe ei.
De fluturii din America s-a săturat, în special de Megisto cymela.
Îi spun lui Johnny că poate vom avem noroc în dimineaţa următoare.
Ce nu ştie Johnny este faptul că platoul cu fluturi este cam la două ore de mers...
Un tren fluieră în noapte. Ceasul a trecut puţin de 3 am...
Sar în bocanci, iau rucsacul mic, mă agăţ de stativ şi merg la geamul lui Johnny.
Bat uşor, cât să nu sperii lumea - poate nu aude şi mă duc singur la lighioane :) - şi strig:  butterflies!
Din interior se aude cum cineva se împiedică de mai multe scaune, provocând o pseudoavalanşă.
Johnny iese în 30 de secunde, zâmbitor şi cu părul sucit în toate direcţiile.
Pe platou ne împărţim zonele cu fluturi, eu preferând spaţiul pe care l-am văzut la ultimul apus de soare,
în care am plantat câteva beţe în locurile în care am observat că fluturii zăbovesc mai mult.
Ne-am întors de pe platou.
Din cauza ierbii umede, care ne-a ajuns până la şolduri, arătăm ca scoşi dintr-o piscină.
Îmi iau bocancii şi îi înfig într-un gard, la soare,
şi nu pot decât să sper ca în următoarele patru ore nu vor fi împrumutaţi
de persoanele care-şi folosesc degetul mijlociu.

Căutări...

   

Frederic Delarue - From my heart

 
Atunci când mă plictisesc mă uit după fluturi.
Fluturii nu au treabă cu mine, alergând unii după alţii..
Aşa că le las câteva bileţele într-un gard,
spunându-le că-i aştept acolo unde un păianjen se joacă printre picăturile de rouă...
Specimenul din imagine s-a grăbit, ajungând cu 12 ore mai devreme...

Ciudăţenii...

Din categoria mutanţi...
sau
nu tot ce zboară se mănâncă...

 

LastEDEN - Ti amo

Sub sărutul luminii...

   

It's  Impossibile

Întâmplarea a făcut ca piesa de teatru în care ai început să faci repetiţii
şi în care te-ai angrenat cu un entuziasm fără margini,
dorind apoi să renunţi, să fie planificată pentru întâlnirea cu publicul.
M-ai căutat pe fugă, spunându-mi că premiera va avea loc într-o marţi, de la orele 19,
urmând să-mi comunici data...atunci când o va stabili regizorul.
Îmi spui că ţi-ar place să fiu acolo şi, fără să stau pe gânduri, arunc câteva vorbe: Ok! Mulţumesc!
Te aud spunând că de fapt tu îmi mulţumeşti, iar eu bâgui că încă nu am făcut nimic.
Pleci pe fugă, evadând dintr-un prezent blurat şi căutând un viitor capricios.
Orele nu se lungesc mult, iar regizorul mă sună, spunându-mi că mă aşteaptă la premieră
şi comunicându-mi data.
Ştiu că ştii că am idee despre dată, dar eu mă fac că nu ştiu, uitând că ştii că ai ştiut odată...
Nu voi dormi în noaptea asta, aşteptând să vii şi să plecăm la capătul lumii...

Cele care nu cunosc odihna...

   
Francis Goya - La compresa

Prezentul poleit cu aur

Ia în derâdere trecutul,

Considerat inutil,

Alergând spre un viitor

Ascuns în direcţia în care totul ne place...

Cei patru ochi...

 Magic Marimbas ~    Birds of Paradise

Sunt aşa de proşti încât pot fi mângâiaţi la fel ca o pisică.
Noii fluturi mutanţi au degeaba câte patru ochi...

   

Gânduri...

 

Don't let me fall

Nimic nu este real.
Toate lucrurile care mă înconjoară sunt numai o plăzmuire a minţii mele,
într-un alt univers paralel, iar eu levitez printre iluzii...
Este un vis care nu se va termina niciodată.

Inamicii...

Cel care aşteaptă...

Cea care nu ştie că este aşteptată...

Din cauza ploii...inamicii nu s-au mai întâlnit.

  

Altered Images - Insects

Zumzetul...

Forfota nu este aşa de mare la început,
multe albine fiind plecate în teritoriu...

...ulterior nu mai există niciun loc de parcare...

Rezultatul final este foarte atrăgător,
dar, atenţie la zumzet!

Se mai întâmplă...

În urmă cu ceva ani la Mănăstirea Cernica, în luna iunie, din pădure se auzeau cântând cicorile,
ca şi cum o lume întreagă îşi ascutea cuţitele în acelaşi timp...;
Călugării au spus că vocile aveau să tacă odată cu secerişul...şi au avut dreptate.
Anul ăsta, cuţitele de la Cernica s-au făcut auzite şi în oraş...; de azi nu le-am mai auzit...;
probabil că s-a terminat secerişul...sau abia o fi început, nu are importanţă...
Dar, a devenit o plăcere să mergi printr-un parc,
unde, în afara clasicilor ţânţari,
te mai agaseză şi altceva...

Adăpostul

Nu m-am gândit niciodată ce fac albinele atunci când afară plouă serios...
Mă refer la cele care sunt prinse de eveniment în plin câmp...
Ei bine, albinele se ascund după frunze, de care se ancorează cu propriile picioare.
Şi stau nemişcate...ca şi cum ar fi fost prinse de îngheţ...

Oribilă!

Oribilă!
Monstruosă!
Nesuferită!
Scârboasă!
Greţoasă!
Urâtă!
Respingătoare!
Să nu mai pui din astea!

Cam astea sunt reacţiile fetelor după imaginile cu insecte...cel puţin la ultima...
În fine...astăzi avem o albină oribilă cu capul plin de polen!

Comitetul

Cei care mă sună din Bucureşti îmi spun că este foarte cald...
Probabil că este. Nu am cum să simt de la peste 350 de km distanţă...
În zonele montate s-au rupt norii...
Apele s-au umplut cu noroiul adus de pe munte,
iar crengile rupte ale copacilor s-au agăţat de bolovanii transformaţi în ancore...
La vreo 10 km distanţă, apele au măturat 20 de case...
Până la urmă, vara asta nu-i prietenoasă...
În unele locuri se moare de cald, iar în altele din cauza excesului de apă...
Şi uite aşa, cu subiecte gen căldură şi apă, nu se vede cum insectele au început să-şi facă de cap
ronţăind tot ceea ce întâlnesc verde în calea lor...
Pentru insectele cu pricina o fi existând vreun comitet de criză?

Relaxare

Departe de lume...
şi totuşi aproape de civilizaţie.
Departe de urâtul cotidian
şi atât de aproape de frumos...
Departe de marea de zgomot
şi oprit, temporar, pe un ocean galben...

Diferenţe

Orice insectă
poate
zăbovi pe o floare.
Dar,
nu orice insectă
poate
produce miere...

În goană

E vremea lor...
Şi sunt grăbite...

Prizoniera

Merg pe strada Leoforos Faneromenis din Larnaca amuzându-mă că, la intersecţia cu strada Leoforos Artemidos, pe peretele unei săli de fitnes proprietarul a montat un basorelief din bronz, simbolizând graţia şi puterea corpului uman, date de trasul de fiare.

E după-miază şi trei larnacieni au fost scoşi în terasele vilelor de dorinţa de a-şi face un grătar. Da, grătarul nu se face în stradă şi nici în curte, ci la...altitudine. Încerc să nu mă uit la ei, având în vedere că par stânjeniţi. Aşa că privesc la peisajele din curţile vilelor, ajutat de gardurile de dimensiuni reduse. Peste tot sunt flori. Nu au o preferinţă pentru o floare anume, important este ca cele care sunt să fie înflorite.

O albină bâjbâie printe petalele unui trandafir. Realizează că ceva este în neregulă şi tinde să iasă, plonjând apoi în acelaşi loc, mânată fiind de instinctul numit polenizare. Oboseşte în scurt timp, mişcându-se anemic şi devenind prizoniera unei îmbrăţişări parfumate. Plec. Nu sunt curios de final. Legile naturii sunt simple...