Johnny

   

  Johnny Wakelin In Zaire

 
Vrea să vadă fluturi.
Până în prezent, în România, nu a mai văzut fluturi cu picături de apă pe ei.
De fluturii din America s-a săturat, în special de Megisto cymela.
Îi spun lui Johnny că poate vom avem noroc în dimineaţa următoare.
Ce nu ştie Johnny este faptul că platoul cu fluturi este cam la două ore de mers...
Un tren fluieră în noapte. Ceasul a trecut puţin de 3 am...
Sar în bocanci, iau rucsacul mic, mă agăţ de stativ şi merg la geamul lui Johnny.
Bat uşor, cât să nu sperii lumea - poate nu aude şi mă duc singur la lighioane :) - şi strig:  butterflies!
Din interior se aude cum cineva se împiedică de mai multe scaune, provocând o pseudoavalanşă.
Johnny iese în 30 de secunde, zâmbitor şi cu părul sucit în toate direcţiile.
Pe platou ne împărţim zonele cu fluturi, eu preferând spaţiul pe care l-am văzut la ultimul apus de soare,
în care am plantat câteva beţe în locurile în care am observat că fluturii zăbovesc mai mult.
Ne-am întors de pe platou.
Din cauza ierbii umede, care ne-a ajuns până la şolduri, arătăm ca scoşi dintr-o piscină.
Îmi iau bocancii şi îi înfig într-un gard, la soare,
şi nu pot decât să sper ca în următoarele patru ore nu vor fi împrumutaţi
de persoanele care-şi folosesc degetul mijlociu.