Sunt atatea locuri care imi dau fiori( de groaza),in orasele noastre. Gasesti si pe la tara cate o casa paradita,dar acolo nu locuiete nimeni,in schimb cand dau cu ochii de asemenea imagini ,ma cutremur.Cum poate omul sa fie atat de nepasator cu locul unde traieste?
Realităţile noastre ... fierbinţi. O descompunere sub arşiţa de ne-nţeles. Tac zidurile vechi cu ochi cuminţi când nu mai văd ce ar mai fi de-ales...
Aş zice c-o faci dinadins, spre a mă aduce mai repede cu picioarele pe pământ. Dar ştiu că nu asta e... Ştii bine cât preţuiesc fotografia ta! şi cum s-o "citesc". E genială!
si eu care ma simteam asa de placut,pe aceeasi strada,cu o dimineata inainte...era un rasarit asa frumos,cred ca se vedea si pe fata mea. mie imi plac casele acestea...am o senzatie de familiar, vazandu-le vechimea.
@ Angi: cad acoperişurile pe noi... @ DW: totul este pură întâmplare... @ Narnia: până şi pepenii se cumpără la jumătate... @ Vera: căldura din sufletele turiştilor este cauza :p @ Toteu: case obosite... @ Costea: doar ţinea în braţe o sticlă cu apă, scoasă din frigider, ca să nu simtă căldura... @ Cornel: impasibilitate matinală...
Foarte tare paralela (http://blog.ioannicolae.ro/2013/08/de-prin-bucuresti-i.html). Se pare ca doi ani nu prea schimba mult un om. Doar sticla a disparut! :)
Sunt atatea locuri care imi dau fiori( de groaza),in orasele noastre.
RăspundețiȘtergereGasesti si pe la tara cate o casa paradita,dar acolo nu locuiete nimeni,in schimb cand dau cu ochii de asemenea imagini ,ma cutremur.Cum poate omul sa fie atat de nepasator cu locul unde traieste?
Realităţile noastre ... fierbinţi. O descompunere sub arşiţa de ne-nţeles. Tac zidurile vechi cu ochi cuminţi când nu mai văd ce ar mai fi de-ales...
RăspundețiȘtergereAş zice c-o faci dinadins, spre a mă aduce mai repede cu picioarele pe pământ. Dar ştiu că nu asta e... Ştii bine cât preţuiesc fotografia ta! şi cum s-o "citesc". E genială!
Poate suna ciudat, dar mie imi e dor de vara aia fierbinte din Bucuresti, de stat seara in curte cu un pahar de suc rece sau o felie de pepene. :))
RăspundețiȘtergereIntr-un gol de fereastra, un om gol, tinandu-si setea in brate. Setea pe jumatate goala.
RăspundețiȘtergereAstăzi lupta cu gradele in Veneția a fost infernală.Și cu atâta apă în jur,culmea este că parca setea e și mai mare...
RăspundețiȘtergeresi eu care ma simteam asa de placut,pe aceeasi strada,cu o dimineata inainte...era un rasarit asa frumos,cred ca se vedea si pe fata mea.
RăspundețiȘtergeremie imi plac casele acestea...am o senzatie de familiar, vazandu-le vechimea.
Da ce sete are nenea... :))
RăspundețiȘtergereBuna imagine. Expresia domnului descrie bine starea in care ne aflam si nu numai din cauza caldurii.
RăspundețiȘtergere@ Angi: cad acoperişurile pe noi...
RăspundețiȘtergere@ DW: totul este pură întâmplare...
@ Narnia: până şi pepenii se cumpără la jumătate...
@ Vera: căldura din sufletele turiştilor este cauza :p
@ Toteu: case obosite...
@ Costea: doar ţinea în braţe o sticlă cu apă, scoasă din frigider, ca să nu simtă căldura...
@ Cornel: impasibilitate matinală...
...are totusi parul frezat...chiar daca e dimineata si in jurul lui colcaie mizeria...semn ca tine la imaginea lui...doar atat...
RăspundețiȘtergereuite cine arunca cu pungi de apa de la geam..
RăspundețiȘtergereexperesivitate si tristete...
RăspundețiȘtergereeu zic cu saracia, desi ma pot contrazice iar, lupta cu kilogramele :)))
RăspundețiȘtergereFoarte tare paralela (http://blog.ioannicolae.ro/2013/08/de-prin-bucuresti-i.html).
RăspundețiȘtergereSe pare ca doi ani nu prea schimba mult un om. Doar sticla a disparut! :)