miercuri, 27 iulie 2011

În creierii munţilor...




 
Altfel...


Numai la înălţime se poate vedea ritmul în care trec secundele,
iar timpul îşi scrie povestea pe aripile vântului,
în vreme ce momentele luminoase sunt infinit mai lungi
în comparaţie cu ferestrele obscure...



Creat de Catalin la 18:42:00
Etichete: , , ,

7 comentarii:

  1. Anonim27 iulie 2011 la 20:39

    atunci, o sa-mi iau bocceluta si o sa ma mult uite acolo, vezi? unde e punctul cel mai inalt...sa respir lumina

    RăspundețiȘtergere
  2. Catalin27 iulie 2011 la 20:55

    Să te uiţi la ultima fotografie...:
    http://catalinfudulu.blogspot.com/2011/07/drumul-spre-cer.html

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim27 iulie 2011 la 22:14

    La o anumită înălțime, minutele nu mai contează...

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim27 iulie 2011 la 22:23

    da, da, e perfecta pt ceea ce-mi doresc eu :)

    RăspundețiȘtergere
  5. ```*Wo [-] In*```27 iulie 2011 la 23:17

    acum as pleca acolo:)...

    RăspundețiȘtergere
  6. Vera28 iulie 2011 la 22:49

    Impunătoare prestație are muntele! Fotografia e grozavă!
    Numai bine dragă Cătălin!

    RăspundețiȘtergere
  7. Catalin28 iulie 2011 la 22:55

    @A: totul şi nimic...
    @ ZBD: :)
    @ FS: ai uitat să-mi spui ceva;
    timpul are răbdare cu tine ca să ajungi acolo...
    @ Vera: salutări şi gânduri de bine!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)