Claude Ciari - Le Premier Pas
...logodit cu vântul,
sedus şi abandonat;
plângând acolo unde nu mai există speranţe...
luni, 18 iulie 2011
Cel care a fugit...
...logodit cu vântul,
sedus şi abandonat;
plângând acolo unde nu mai există speranţe...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
O vreme va fi trist, apoi.....va descoperi că încă ştie să zboare..
RăspundețiȘtergereОчень красиво!
RăspundețiȘtergereda' de unde stii ca a fugit? poate asa e el, mereu in trecere ...
RăspundețiȘtergerepana si spicul a secat
RăspundețiȘtergereCand s-au terminat sperantele?
RăspundețiȘtergere@ Septembrie: este fără de viaţă...
RăspundețiȘtergere@ Mari: aşa am zis şi eu :)
@ Veronica: mesajul a ajuns la destinaţie...
@ Sophie: a fost treierat...
@ Dreamer: odată cu secerişul, însă este vorba despre speranţele grâului!
PS: cum sunt oamenii buni: un preot mi-a pus în braţe un laptop ca să mă conectez la internet!
RăspundețiȘtergereStii tu despre ce sperante e vorba...Sperai tu sa primesti un laptop?
RăspundețiȘtergere@ Dreamer: si pe urma mi-a cerut o carte!
RăspundețiȘtergereSo: is victima!