Când privirile nu se mai întâlnesc..

Și a venit apoi ziua
În care nu m-am mai văzut în ochii tăi
Și am știut că totul s-a schimbat.
                                        (Ana Kos, Sfârșit de poveste)

Astăzi suntem supărați...

Nici nu vom ști când se va stinge tristă
Cu răni ascunse pe sub haine vechi.
Vom plânge poate-atunci de neputință,
Cu lacrimi rătăcite, neperechi.
                                            (Ana Kos, Când va muri iubirea)

Spațiul nimănui...

M-am trezit cu gustul tău pe buze
Și l-am acoperit cu un zâmbet.
                                             (Ana Kos, Vis)

Când va muri iubirea...

Străin vei sta alăturea de mine
Eu pentru tine-aidoma voi fi.
                                         (Ana Kos, Când va muri iubirea)

Coloana iubirii...

Fluturi lovesc nebuni pe dinăuntru
Bătând din aripi înmuiate în tine.
                                        (Ana Kos, Fericire letală)

Plictiseală...

Îmi vine să mă joc cu viața
Să simt că iar copilăresc.
                                   (Ana Kos, Reflexii)

Când banca-i darnică...

A trecut vara? Și ce ?
Se amestecă toate într-un vârtej de toamnă.
                                        (Ana Kos, Poezie)

Închipuire...

Mâna-ți caldă desenează
Pe-a mea piele drumuri noi.
                                   (Ana Kos, Închipuire)

Să facem lumea mai frumoasă...

N-am parte nici măcar de-o cicatrice
Pe care s-o ascund sub haine.
                                        (Ana Kos, Rană)

Picături de fericire...

Ți-e zâmbetul condamnare și mântuire,
Zgârie-l pe chip și bate-l în cuie,
Atârnă-ți de stele colțurile gurii
Și nu lăsa nimic pământean să rupă legăturile!
                                        (Ana Kos, Zâmbește, Ană!...)