Când va muri iubirea...

Străin vei sta alăturea de mine
Eu pentru tine-aidoma voi fi.
                                         (Ana Kos, Când va muri iubirea)

Coloana iubirii...

Fluturi lovesc nebuni pe dinăuntru
Bătând din aripi înmuiate în tine.
                                        (Ana Kos, Fericire letală)

Plictiseală...

Îmi vine să mă joc cu viața
Să simt că iar copilăresc.
                                   (Ana Kos, Reflexii)

Când banca-i darnică...

A trecut vara? Și ce ?
Se amestecă toate într-un vârtej de toamnă.
                                        (Ana Kos, Poezie)

Închipuire...

Mâna-ți caldă desenează
Pe-a mea piele drumuri noi.
                                   (Ana Kos, Închipuire)

Să facem lumea mai frumoasă...

N-am parte nici măcar de-o cicatrice
Pe care s-o ascund sub haine.
                                        (Ana Kos, Rană)

Picături de fericire...

Ți-e zâmbetul condamnare și mântuire,
Zgârie-l pe chip și bate-l în cuie,
Atârnă-ți de stele colțurile gurii
Și nu lăsa nimic pământean să rupă legăturile!
                                        (Ana Kos, Zâmbește, Ană!...)

Sărutul discret...

Și ne învelim în perdeaua de apă
Ca să ieșim fluturi.
                           (Ana Kos, Închipuire)

Al cerului vals...

S-au uscat frunzele,
Ca de toamnă rău prevestitoare.
A rămas pâlpâind doar o flăcăruie
Ce tremură galbenă de frică.
                                               (Ana Kos, Existus)

Omul solitar...

(...) Am închis ochii,
În cel mai adânc somn al rațiunii,
Lăsând visele să danseze în jurul meu.
                                             (Ana Kos, Lapalisadă)