Agitație...

Ți-am luat pământul de sub picioare şi ți-am spus:

- Urmează-mă!

Ți-am tăiat respirația şi ți-am spus:

- Trăieşte-mă!

Și ai murit.

                 (Ana Kos, Indicii)

Veșnicia clipei...

Pot obține strâmb o eternitate dreaptă

Sau drept una strâmbă;

Ce-mi pasă mie,

Câtă vreme o împart frumos ?

                                     (Ana Kos, Invitație la veșnicie)

Ambalând vise...

Se sparg cuvintele de ziduri

În zeci de cioburi vâjâind haotic

Şi străpungând nerostiri înghețate

Până la sânge.

                       (Ana Kos, Neîncredere)

Zâmbind viitorului...

Te pot privi până la sfârșitul lumii

Fără să-mi amintesc exact cum arătai

Cu o clipă mai devreme.

                                   (Ana Kos, Bătăile Inimii)

Când timpul devine captiv...

Nu merge niciun tren către tine

Am întrebat în toate gările

Pleacă doar spre o lume mai bună.

                                            (Ana Kos, Călătorie spre tine)

Ritm de inimă nebună...

Te aștept la mine-n suflet
Am pus așternuturi noi
Cu miros de levănțică.
(...) Ritm de inimă nebună
Să te legene prelung.
                           (Ana Kos, Te aștept la mine-n suflet)

Visând în stil capitalist...

Sunt doar un manechin de humă

Ce soarta, trist, și-a acceptat.

                                            (Ana Kos, Povestea unui manechin)

Vreme în schimbare...

Sărutul soarelui usucă sarea pe buze
Și pe obraji
În cărări de nimeni deslușite
Și de toți ferite.
                         (Ana Kos, Nostalgie)

Moduri de comunicare...

De câte ori sufletul meu primește o palmă,
(...) Nu face nimic să se împotrivească.
                                                (Ana Kos, Empatie)

Catedrala Mântuirii Neamului...

Drumul e lung printre pietre
Răni la picioare-am făcut.
                                (Ana Kos, Via Dolorosa)