Lav&Kara

  

Voltaj - Da vina pe...

Lavinia, analitica,  încercând să-şi surprindă bijuteria într-o ipostază inedită...

O filă din jurnalul unei fete...

  

Dragana Mirkovic-Explozija

Mă uit cu un ochi la ceas.
Este aproape 7 dimineaţa.
Deşi m-am culcat de numai patru ore, ar cam fi cazul să mă trezesc.
Timpul fuge.
Este cazul să fug şi eu.
Prind un autobuz, sar într-un metrou, schimb metroul,
iar la final ajung în tramvaiul care mă lasă la servici.
Beau o cafea sau un ceai, depinde ce-mi trăzneşte prin cap,
şi este cazul să uit de telefonul mobil.
Este aproape 9, iar până la amiază nu am să răspund decât dacă voi considera că este vorba despre un apel foarte urgent, 
ori dacă insistă persoana care apelează.
Timpul fuge.
Ziua de lucru s-a terminat.
Mănânc sandviciurile aduse de acasă şi reiau traseul de dimineaţă:
tramvai, metrou etc.
Ajung acasă şi mă înfofolesc ca un beduin.
De mai bine de o săptămână sunt răcită.
Totuşi, este cazul să răspund la telefoanele ratate, la sms-uri şi la  ploaia de e-mailuri.
Astăzi am voie să îmi închipui că zbor, să uit de norii negri şi să mă simt fericită.
Am toate motivele din lume când mă uit la maşina galbenă: este ziua mea!

Sacrificiu...

   

Niciodată nu ajungem chiar atât de aproape de ceea ce ne place,
indiferent de cât de multe sacrificii facem...
Se spune că un om a îmbătrânit în momentul în care şi-a pierdut entuziasmul...
Sunteţi pe malul lacului şi pentru a avea o imagine mai sugestivă ar trebui să renunţaţi la încălţăminte
şi să vă deplasaţi 50 de m prin apa...destul de rece.
Inima vă împinge spre a merge înainte, însă gândurile vă leagă de mal...
Ce alegeţi?

În iarbă

Dimineaţa devreme,
când nu-i aglomerat,
lumea toată îţi stă la picioare...
Baiul îi că, după ce se termină afacerea,
omul începe să strige: Aoleu! Ce udă-i iarba!

Motivul amuzamentului...

Un pod suspendat, la munte...
Toată lumea râde cu nesaţ...
Fata din prim-plan ar vrea să fotografieze nişte bolovani...
Băiatul de lângă ea aleargă pe loc...;
podul intră în balans...
Cine nu se ţine...are senzaţia că îşi pierde echilibrul...
Aparatul foto nu are stabilizator de imagine, iar cadrul iese mişcat...

PS: podul suspendat este în drum spre mănăstirea Crasna...

Eşarfei 14

De mult, tare de mult, erau nişte reviste care aveau şi o pagină cu două desene.
La o privire fugară, ambele desene păreau identice...
Dar mai era explicaţia: Între cele două desene există 10 mici diferenţe. Găsiţi-le!
9 diferenţe erau uşor de depistat, dar rămânea, mereu, una care era mai greu de dibuit...
Aşa-i şi cu imaginea de faţă...
Între cei doi băieţi este o diferenţă majoră...
Încercaţi să o găsiţi...

Lara Croft (I)

Mă gândesc să deschid o temă nouă...
Poate fi cu un singur subiect...în mai multe ipostaze.
Sau mai pot intra şi alte persoane, în funcţie de cât de mult aleargă după un cadru...
Azi ne oprim la ea.
Jumătate din numele ei, tradus din engleză în română, înseamnă dragoste...

Fata stă, pur şi simplu,  pe marginea prăpastiei...(cât e de mare hăul se vede în a doua imagine...)
A văzut acolo nişte furnici.
Şi nu orice fel de furnici.
Erau nişte furnici mutante, aproape cât muştele de mari...
Ea nu le-a fotografiat din cauză de obiectiv de 10 mm...
Eu nu le-am mitraliat, crezând că le-a măcelărit ea...
Da, îi spun Lara Croft din cauză că se mişcă la fel ca şi Angelina Jolie în Tomb Raider...
Nu vă spun cât valorează DSLR-ul şi obiectivul ataşat acestuia...
V-aţi pierde echilibrul...dacă aţi şti.
În cazul în care aflaţi,
sper să nu fiţi în ipostaza ei...
pe marginea prăpastiei...