sâmbătă, 31 august 2013

Mantia timpului...


George Skaroulis - Hopes and dreams

vineri, 30 august 2013

Momente în timp...



Instrumental tango
 

joi, 29 august 2013

Cele două lumi...



miercuri, 28 august 2013

marți, 27 august 2013

luni, 26 august 2013

Drumul spre casă...



duminică, 25 august 2013

Ultima perspectivă...


Alan Parsons - Dreamescape
 

sâmbătă, 24 august 2013

Pe picior greșit...



Se mai întâmplă să aud că vorbește cineva la televizor.
Tresar: o voce cunoscută se referă la comuniști și la Al Doilea Război Mondial (1939-1945).
Mă uit pe sticlă: este un profesor universitar, specializat în istorie medie universală.
Față de anii când destinele noastre s-au intersectat la examenele de istorie medie, profesorul a mai îmbătrânit o idee, având ceva mai multe kilograme și ceva mai puțină podoabă capilară.
Nu m-a deranjat că medievistul  a vorbit la o emisiune de televiziune despre un eveniment de istorie contemporană. Dacă omul a fost invitat la o televiziune de rangul al doilea ar fi fost păcat să refuze o plimbare la ceas de seară.
Deranjant a fost însă altceva în discursul domnului respectiv.
Însă, pentru a se înțelege mai bine cu ce anume a greșit istoricul medievist ne mai întoarcem o idee în timp.
Prima oară când am ajuns în aula facultății de istorie a Universității din București, anul universitar a fost deschis de Alexandru Vulpe, istoric și mebru corespondent al Academiei Române. Domnia sa ne-a relatat despre un citat din istoria antică, menționând că prima parte a acestuia are un sens pozitiv, iar a doua parte, deși se referă la același popor, are un înțeles profund negativ. Plecând de la acest citat, folosit trunchiat de mulți istorici - doar în formularea pozitivă - academicianul Vulpe ne-a transmis un îndemn de valoare nobilă: "Să spuneți întotdeauna adevărul din punct de vedere istoric, oricât de dureros ar fi el, fără să scoateți din context!".
Revenind la istoricul medievist: dumnealui a afirmat la o oră de maximă audiență că, la 22 iunie 1941, atunci când mareșalul Antonescu a rostit celebra frază: "Ostași, vă ordon: Treceți Prutul!", România a realizat un act de agresiune la adresa U.R.S.S. "potrivit dreptului internațional".
Însă, afirmația istoricului medievist a fost făcută dintr-o perspectivă cu ochelari de cal.
Ceea ce "a uitat" invitatul TV a fost faptul că unirea Basarabiei și Bucovinei cu Vechiul Regat, în 1918, s-a realizat în baza principiului autodeterminării națiunilor, un element de drept internațional, și nu prin ocuparea abuzivă a acestora.
În fond, mareșalul Antonescu, prin ordinul amintit, a ordonat eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord  - "Desrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre" - ocupate de armata sovietică în anul 1940.
Niciunul din politicienii de marcă ai României - Maniu, Brătianu, Mihalache - nu au contestat războiul dintre Prut și Nistru, solicitându-i mareșalului Antonescu să oprească ofensiva numai în momentul în care armata română a atins linia Nistrului.
Chiar și de la Cotroceni, președintele contestat, suspendat, legal/ilegal sau demis a afirmat fără rețineri că ar fi dat ordinul mareșalului Antonescu...
Probabil că dacă ar mai fi avut 30 de secunde la dispoziție, istoricul medievist, prin prisma dreptului internațional, ar fi legitimat și faptul că cei peste 50.000 de basarabeni care au fost deportați, înfometați sau exterminați de sovietici, începând cu anul 1940, și-au meritat soarta...


vineri, 23 august 2013

Ziua amintirilor negative...



joi, 22 august 2013

Estetica Pupa...


Connecting prayer
  

2



miercuri, 21 august 2013

Piuneza timpului...



Ludovico Einaudi - Giorni dispari
   

marți, 20 august 2013

Pe aripile vântului...


Roman Sillipp -   Gratitude
  

luni, 19 august 2013

Al astrelor fix drum...



duminică, 18 august 2013

2



Mantia timpului...



Namie Amuro - Contrail  

sâmbătă, 17 august 2013

Sacrificiu...



 Verbal fight
  


Momente în timp...


Ernesto Cortazar - When I see the sky
  

vineri, 16 august 2013

Copilărie în zbor...



Aparenta liniște...



joi, 15 august 2013

Cele două lumi...



miercuri, 14 august 2013

Aurul zilei...



marți, 13 august 2013

Agitație...



luni, 12 august 2013

Prizonierii clipei...



Tanya Tucker - Can I see you tonight ? 

Cândva, în același loc în care prizonierii clipei agită apele, un pescar urcat pe un cameră de tractor s-a supărat că, din cauza curentului, nu a putut să stea la punct fix...
Ieșit la mal, pescarul cătrănit s-a înarmat cu un bolovan de câteva kilograme, iar odată ajuns pe camera de tractor și-a legat pietroiul de picior, aruncând inertul material în apă.
Din când în când, pescarul a degustat licori alese, iar echilibrul de pe camera de tractor și-a pierdut din stabilitate.
Într-un târziu, un pescar aflat la malul apei a telefonat la 112: colegul de pe camera de tractor căzuse în apă.
Peste nici o oră, scafandrii au scos de la o adâncime de 2,5 m un corp inanimat.
Ca în fiecare an, apa și-a luat tributul în contextul în care un om s-a lăsat stăpânit de patimile sale...


duminică, 11 august 2013

Secunde rupte din eternitate...


  
Connie Francis - Al Di La
  

sâmbătă, 10 august 2013

Știri matinale...



vineri, 9 august 2013

Amintiri, amintiri...



  
~ Drumul meu ~    

Tânărul convocat la ședință intră în sala mare.
Catifeaua albastră a pereţilor se asortează cu jaluzelele verticale.
Își pune agenda pe una dintre mese, amintindu-și că i s-a reproşat că nu prea a scris nimic în ea.
Îmi ţin memoria trează, a replicat atunci.
Un bărbat cu părul alb,
ai cărui ochi se văd ca ai unui viezure prin dioptriile ochelarilor,
anunță că în următoarele 30 de zile va intra în vigoare o  nouă organizare a activităţii.
S-au schimbat numele la toate structurile şi implicit denumirile funcţiilor.
Vreo cinci sunt norocoşi. La ei nu s-a schimbat nimic.
Mai sunt câteva zeci care, deşi li se schimbă ceva, rămân prin schemă...
Au rămas pe afară şase persoane cu funcţii de conducere.
Li se citeşte numele. Sunt trei femei şi trei bărbaţi.
Ei vor primi deciziile de concediere în următoarele trei zile,
după discuţii individuale cu conducerea.
Tânărul ajunge la discuţiile individuale.
Un scaun gol este aşezat în faţa unei mese.
Se uită de sus la cei care stau la birou.
Nimeni nu-i spune nimic...; își pune palmele pe spătarul scaunului şi zâmbește.
Cineva tresare şi îl invită sa ia loc,
confundându-i numele cu cel al macedoneanului care şi-a înfipt sabia în Persia.
Altcineva îi zâmbeşte şi îl întreabă ce simte.
Zâmbește şi el, e gratuit,
şi spune că senzaţia este asemănătoare cu cea în care realizezi că, deși respiri, ai sentimentul că inima îți stă pe loc.
Adevărul este că toată lumea zâmbeşte forţat. Sunt nişte zâmbete nervoase.
Tânărul pleacă şi închide uşa, iar una dintre cele trei fete din lista neagră îi spune afară cu voce resemnată:
Asta este viaţa. Uneori urcăm, alteori coborâm. Nu putem să rămânem sus tot timpul...

joi, 8 august 2013

Per favore, signora! (II)



Umberto Tabbi - Ciao Siciliano

Un cetățean echipat cu o cămașă albastră, cu pantaloni de împrumut
și cu  mocasini de fotbalist merge agale pe stradă,
capul fiindu-i acoperit cu o șapcă de firmă.
Ajuns în dreptul unei femei, tânărul o abordează cu mâna dreaptă întinsă
și cu deja binecunoscuta formulă Per favore, signora!
Dacă solicitantul are noroc, femeia își caută portofelul,
iar omul cu sufletul plin de rugi și cu buzunarele goale (metalul se odihnește în geantă) își primește tributul.
Sunt și cazuri în care femeia nu se oprește.
Tânărul merge în paralel cu posibila purtătoare de eurocenți
și o roagă insistent să-l ajute să nu-i mai fie foame.
În cele din urmă își ia până și șapca de pe cap și o întinde în fața femeii,
în cazul în care aceasta nu-i vede mâna dreaptă.
După 15-20 de metri parcurși, timp în care femeia nu aude vorbele ce-i sunt adresate și se uită la toate reclamele magazinelor ce-i invadează privirile, tânărul renunță.
Șapca își reocupă locul pe cap, iar omul cu foamea fictivă în minte merge în ritm de promenadă până când întâlnește o altă femeie, șarada repetându-se.
Rugile de ostoire a foamei nu sunt adresate niciodată bărbaților,
iar posesorii aparatelor de fotografiat sunt tratați cu spatele atunci când sunt observați.

 

miercuri, 7 august 2013

Per favore, signora! (I)



Sunt bărbați îmbrăcați decent care stau și așteaptă pe cineva,
lăsând să se înțeleagă că au la dispoziție o zi întreagă.
Femeile care trec prin fața bărbaților abonați la așteptare sunt abordate cu o frază standard:  Per favore, signora!
Inițial, femeile par de gheață. Telenovela continuă, fiind condimentată cu faptul că nu s-a mâncat nimic o zi întregă.
Femeile se opresc. Culeg câțiva eurocenți din genți și îi lasă în mâna bărbaților înfometați.
Foarte rar, cei care își unesc palmele în semn de rugă sunt refuzați de câte o femeie...


marți, 6 august 2013

Somnul de frumusețe...



luni, 5 august 2013

Bila care levitează...



duminică, 4 august 2013

Iz de august...



Program de curățenie...



sâmbătă, 3 august 2013

Greutăți cotidiene...



David Nevue - In the shadow of your wings
  

Momente în timp...



vineri, 2 august 2013

Be what you want...


joi, 1 august 2013

12