Amintiri negative pentru unii, pozitive pentru altii... Am defilat si eu intr-un an. Atunci mi s-a parut ingrozitor. Cam o jumatate de zi fara apa, batuta de soare si fara sa am permisiunea sa ma asez. Azi, povestesc amintindu-mi zambind cum fluturam esarfa rosie....
In 1989, luati din vacanta si dusi la defilare cu esarfe rosii si albe, am cumparat un ziar al studentilor care avea la ultima pagina stiri de pe mapamond. Intr-una se relata cum un vas, disparut in perioada interbelica in Triunghiul Bermudelor, a intrat intr-un port american, avand tot echipamentul intact, insa fara niciun om la bord. Stirea s-a terminat cu fraza: "Va urma". Nu a mai urmat nimic. Ziarul nu s-a mai tiparit :)
O fi disparut si ziarul in Triunghiul Bermudelor. Exista posibilitatea sa apara intact pe undeva ca sa termini de citit povestea...:) In '89 eram cu tati in tramvaiul catre casa. Era ziua lui mami iar noi am iesit sa-i cumparam un cadou. La radio anuntasera sa ne adapostim ca urmeaza sa fie bombardat orasul. In panica creata stiu ca l-am intrebat: daca noi murim cine ii duce mamei cadoul? A facut ochii mari si mi-a spus: noi nu o sa murim, fetita! Si a avut dreptate....:)
Nice photo
RăspundețiȘtergereA picture made in haste...
ȘtergereAmintiri negative pentru unii, pozitive pentru altii...
RăspundețiȘtergereAm defilat si eu intr-un an. Atunci mi s-a parut ingrozitor. Cam o jumatate de zi fara apa, batuta de soare si fara sa am permisiunea sa ma asez. Azi, povestesc amintindu-mi zambind cum fluturam esarfa rosie....
In 1989, luati din vacanta si dusi la defilare cu esarfe rosii si albe, am cumparat un ziar al studentilor care avea la ultima pagina stiri de pe mapamond. Intr-una se relata cum un vas, disparut in perioada interbelica in Triunghiul Bermudelor, a intrat intr-un port american, avand tot echipamentul intact, insa fara niciun om la bord. Stirea s-a terminat cu fraza: "Va urma". Nu a mai urmat nimic. Ziarul nu s-a mai tiparit :)
ȘtergereO fi disparut si ziarul in Triunghiul Bermudelor. Exista posibilitatea sa apara intact pe undeva ca sa termini de citit povestea...:) In '89 eram cu tati in tramvaiul catre casa. Era ziua lui mami iar noi am iesit sa-i cumparam un cadou. La radio anuntasera sa ne adapostim ca urmeaza sa fie bombardat orasul. In panica creata stiu ca l-am intrebat: daca noi murim cine ii duce mamei cadoul? A facut ochii mari si mi-a spus: noi nu o sa murim, fetita! Si a avut dreptate....:)
ȘtergereProbabil ca au fost tramvaie inteligente in `89, daca au rulat in ele filme istorice :)
ȘtergereColor is so nice and warm.....lovely photo.
RăspundețiȘtergereGreetings, Joop
I'm not attracted to photos with blue sky...;
ȘtergereRegards!
inainte sa-mid au seama la ce te referi, m-am gandit ca ar fi superb ca toate amintirile negative sa aiba culoarea asta :)
RăspundețiȘtergereCuloare respectiva sta pe cer maxim 10 minute...
Ștergerechiar in ziua asta, anul trecut, mi s-a spart casa...cand imi amintesc, vad rosu in fata ochilor :)
RăspundețiȘtergereNu am fost eu! :)
ȘtergereNu prea par negative. :)
RăspundețiȘtergere