De la mine la tine e-o lume Gândurile mele le caută pe ale tale. Cândva acolo era locul lor: Îngemănate ca ziua cu noaptea, Căutându-se necontenit Și atingându-se preț de un dor.
(Ana Kos, Înstrăinare)
De ce sunt aici fără tine Și unde ne e-n lume locul ? Când s-a-mpărțit fericirea Și unde să-mi caut norocul ?
(Ana Kos, Tu vezi cât e ceasul, femeie ?)
Ne putem iubi și în albastru și în portocaliu, Sau putem fi amândoi roșii Sau verzi sau albaștri... Dar nu pentru multă vreme, Să nu obosim!
(Ana Kos, Iubire în culori)
Mi-e teamă să te strig - ce fac de nu răspunzi ?
Tăcerile prea lungi nu-mi spun ce vreau să aflu
Și nu știu întrebarea la care ai răspuns.
(Ana Kos, Frică de moarte)
Ți-am ascultat apoi respirația Egală, cuminte, liniștită Așteptând momentul În care n-ai mai fi avut aer Ca să-ți dau de la mine Dar n-ai avut nevoie.
(Ana Kos, Fuga de tine)
Te aștept la mine-n suflet! E croit să-ți fie bun: Nu-i nici larg, nici strâmt, nici aspru. Cât de des vrei să ți-o spun ?
(Ana Kos, Te aștept la mine-n suflet)
Inima-mi bate inutil, ca un ceas rămas în urmă Ce tulbură agasant liniștea cu zgomotul lui Fără a mai servi nimănui la nimic.
(Ana Kos, Morminte de suflet)
Am dat atâta suflet cât să-mi rămână numai De-o unică suflare, să trag aer în piept, Să prelungesc măcar cu o clipă viața, Cât timp pe tine, totuși, continui să te-aștept.
(Ana Kos, Am dat...)