Sub sărutul luminii...

   

It's  Impossibile

Întâmplarea a făcut ca piesa de teatru în care ai început să faci repetiţii
şi în care te-ai angrenat cu un entuziasm fără margini,
dorind apoi să renunţi, să fie planificată pentru întâlnirea cu publicul.
M-ai căutat pe fugă, spunându-mi că premiera va avea loc într-o marţi, de la orele 19,
urmând să-mi comunici data...atunci când o va stabili regizorul.
Îmi spui că ţi-ar place să fiu acolo şi, fără să stau pe gânduri, arunc câteva vorbe: Ok! Mulţumesc!
Te aud spunând că de fapt tu îmi mulţumeşti, iar eu bâgui că încă nu am făcut nimic.
Pleci pe fugă, evadând dintr-un prezent blurat şi căutând un viitor capricios.
Orele nu se lungesc mult, iar regizorul mă sună, spunându-mi că mă aşteaptă la premieră
şi comunicându-mi data.
Ştiu că ştii că am idee despre dată, dar eu mă fac că nu ştiu, uitând că ştii că ai ştiut odată...
Nu voi dormi în noaptea asta, aşteptând să vii şi să plecăm la capătul lumii...