duminică, 9 mai 2010
În aceeaşi zi...
Bătrânul avea 90 de ani...
Nepotul său favorit numai 23.
Viaţa nu iartă pe nimeni.
Moartea nici atât...
Nepotul s-a stins după o afecţiune a ficatului...
Familia i-a ascuns bătrânului evenimentul...atât cât s-a putut...
În cele din urmă, bătrânul a aflat...
inima cedându-i...
Două suflete...separate de ceva mai mult de o jumătate de veac de trăiri
conduse simultan spre cele veşnice...
În urmă, doar o bentiţă neagră legată de oglinda maşinii uneia dintre nepoate,
aminteşte, mută, de trista întâmplare...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trist, foarte trist... aceasta este cu adevarat o drama.Cel mai dureros lucru care se poate intampla in viata unui om este sa isi conduca pe ultimul drum propriul copil. Dar nu pot sa imi imaginez macar o secunda ce inseaman sa iti conduci nepotul la groapa. Cumplit...Dumnezeu sa ii uneasca dincolo pe veci!
RăspundețiȘtergereTrist...foarte trist.
RăspundețiȘtergereTrist!
RăspundețiȘtergereSaptamana aceasta a fost si inmormantarea unor persoane foarte tinere (34 si 23 ani), ambele au murit de cancer... intr-un timp extrem de scurt...
E cumplit tot ce se intampla in ultimul timp. Nu mai gasesc nicio explicatie!
Uneori viaţa ia mai întâi florile...
RăspundețiȘtergereuneori...durerea doare atat de tare incat....
RăspundețiȘtergere