Ion

La 23 august 1944 eram la Liceul Militar din Brăila.
Am primit Ordinul de marş...
Trebuia să ajungem în Austria...
La Seghedin a fost un episod interesant.
Eu eram comandantul unei unităţi care păzea un pod...
La un moment dat ne-am trezit cu un convoi sovietic...
Venea ca un puhoi...
Numai că sovieticii mergeau pe tarla...
Şi se îndreptau direct spre un câmp de mine...
Eu care am fost instruit de germani cum arată un câmp minat, am realizat ce prăpăd ar fi urmat...
Mi-am scos batista, am fluturat-o şi am mers în direcţia lor.
Un căpitan sovietic a ieşit cu pistolul înaintea mea...
Le-am spus că în faţa lor e un câmp minat...
Mi-a făcut semn să ma dau la o parte...
Dintre militarii sovietici s-a auzit o voce în română...
care mi-a spus că ofiţerul a înţeles despre ce e vorba.
A trimis pe cineva să cerceteze, militarii confirmându-i spusele mele.
Atunci, ofiţerul a venit şi m-a luat în braţe, pupându-mă şi spunându-mi: Haraşho române!
M-a întrebat cum mă cheamă, notându-şi numele într-un carneţel.
Peste puţin timp m-am trezit citat prin Ordin de Zi pe Unitate şi decorat!
După ce am ajuns l-a Viena am primit Ordin să ne întoarcem în ţară.
Acum am 85 de ani...
Sunt singur...
Nevasta s-a prăpădit demult...