Kakariki

Am făcut un calcul: este mult mai uşor să ajung cu maşina până în Ikea şi să cumpăr ouă ochiuri de la restaurant, decât să le fac eu acasă.
Aşa că, săptămânal trec pe la locul cu pricina.
La începutul lunii martie, după ce m-am jucat cu ce am cumpărat (am fotografiat mâncarea...) m-am mutat prin celelate market-uri din zonă.
Prima oprire: magazinul de animale. E frumos acolo. Un amalgam de sunete şi de culori.
Observ, într-o colivie, un papagal galben cu o pată roşie pe cap...
Nu-i bai că este un afiş  care atenţionează: Nu atingeţi animalele!...
Introduc degetul arătător printre gratii, ca să enervez pasărea cu pată roşie.
Creatura se uită mirată la mine, imi prinde, lent, degetul cu una dintre gheare şi mă ciupeşte de câteva ori cu ciocul.
Îmi scot arma din colivie, mă uit la papagal, el se uită chiorâş la mine şi mă gândesc să repet gestul...
Nebunul mă ciupeşte iar de deget! E clar, ăstuia îi place de mine...
Aşa că îl întreb pe băiatul responsabil cu animalele care-i preţul...E vorba de câteva milioane...Nu-i bai! Îl iau cu mine...Se mai adaugă una colivie, înaltă de 70 cm, ceva seminţe şi un rezervor minuscul de apă.
Nu primesc nicio garanţie pentru Kakariki (asta este specia papagalului, originar de undeva din Noua Zeelandă).
Creatura este tare pretenţioasă. Nu vrea orice fel de seminţe. Le preferă numai pe cele de floarea soarelui...
I-am luat şi nisip (că ajută la digestie !?!), doi clopoţei pe care-i ciugule când se plictiseşte, o scăriţă cu patru trepte la care i-a prins repede idee, legănându-se pe ea cu drag.
Este un răsfăţat. Îi place să mănânce ananas, banane,  kiwi şi morcovi,...
Când vrea să iasă afară începe să se agite prin colivie.
Îi las uşa deschisă şi după câteva minute îşi fâlfâie aripile prin casă.
Nu-i prost. Zboară pe distanţe de 2-3 m şi ia pauză.
Dacă nu sunt atent, îmi ciuguleşte cărţile.
Aşa că, urmează pedeapsa...Îl prind şi îl introduc sub un jet de apă, ca să nu fiu obligat să-i bag o piscină în colivie. Câteodată apa este cam fiartă, aşa că mă ciugule agresiv de deget. Urmează perpelitul papagalului printr-un prosop, introducerea în colivie şi postarea acesteia lângă o sursă de căldură, că altfel tremură creatura!.
Timp de două zile, Kakariki stă supărat pe mine. Nu mai cântă şi nici nu se mai agită.
Până la urmă, este bun şi Kakariki la ceva: cei care mă cunosc şi stiu despre existenţa lui nu mă mai întreabă ce mai fac eu, ci ce face el!
Adică, o creatură minusculă poate fi mult mai interesantă în comparaţie cu mine...
PS 1: era să uit: i-am comandat şi o pereche, o femelă.
Încă nu am primit-o, că e lung drumul din Noua Zeelandă până aici...
PS 2: am să mai încerc un experiment cu Kakariki: de ziua lui am să-i pun şampanie în rezervorul de apă...:)
PS 3: când nu va mai fi agent termic în calorifere am să-l duc lângă cuptorul aragazului - sau este mai bine la microunde? :)