Răsărit de soare

Sunt în hotel.
E 5.30 dimineaţa.
Zâmbesc, în momentul în care îmi amintesc că în urmă cu două zile mă uitam la focurile de artificii.
Mă echipez, îmi iau sculele şi fug afară. Sunt la un km de plajă şi vreau să prind un răsărit de soare în Marea Mediterană.
Ajung pe plajă cu 10 minute înainte ca soarele să se nască din apă. Îmi pregătesc aparatul şi...ceasul începe să sune enervant de puternic. În jurul meu totul este în beznă. Mă uit la ceas  şi realizez că de fapt...am visat. Nu-i bai. Prin geamul camerei de hotel  văd plaja.
Încă mai am timp să fotografiez răsăritul de soare...
Ajung pe plajă cu 8 minute înainte de răsărit.
Mă uit la palmieri, la vapoarele care merg spre neştiut şi la nisipul din care lipsesc algele, mucurile de ţigări şi cojile de seminţe...
Vine şi soarele...
Eu plec...îl las pe el pe aici...
Mă duc să-mi bag mâinile în podoaba capilară a soră-mii, că a venit aseară pe la  mine şi mi-a făcut capul calendar cu răsăritul de soare...
I-am rămas dator...În următoarele 3 zile am să o trezesc ca în armată, numai la 5 dimineaţa, ca să fotografieze răsăritul de soare. Iar bonus va fi faptul că am să o alerg şi seara, la apus, tot după soare...