Ăl bătrân

Aşa i se spune în partid pe la colţuri, Ăl bătrân...
Când pesedeii vor să se uite spre dreapta se foloseşte formula trebuie să vedem ce zice Ăl bătrân. Au făcut ceva de capul lor în partid  şi  nu le-a ieşit, se bagă placa cu Ăl bătrân a avut dreptate!

În fine...

Se zice că, azi, Ăl bătrân ajunse la borna 80.

Are cine să-l ureze...

Noi vom râde de altceva...

Prin 1990, când se striga  Jos Illici!, un fotograf mi-a povestit că a avut altă idee, şi că Ăl bătrân i-a spus când l-a văzut la Cotroceni: Dle, mi-ai ars inima cu chestia aia! 

Fotograful desenase o spânzurătoare pe un perete şi a scris alături: Sus Iliescu!. Cu toate sulele din coaste, Ăl bătrân a ajuns sus, doar numără 80...

Ei şi mai este alt element...

Bunică-mio nu a apucat decât 70...

Dar s-a întâmplat să-i văd, în 1985, carnetul de membru. Era proaspăt, nu se uscase încă cerneala de pe el. Aşa că m-am uitat strâmb în ochii lui şi i-am spus: Ai înnebunit acum la bătrâneţe, să te înroşeşti?

Şi bunică-mio, zâmbind, s-a uitat în ochii mei de copil şi mi-a spus povestea...

Secretarul  de partid vroia de 40 de ani să-l bage în rândul lumii. Dar bunică-mio avea şi el capriciile lui. De câte ori auzea că avea să fie dat ca exemplu negativ, că el nu e ca ceilalţi, se îmbăta mangă şi nu aveau cum să-l scoată în faţă, fiind trimis acasă.

Ei şi, băieţii cei roşii s-au gândit să-l păcălească cumva. Le lipsea numai o fotografie de-a lui. Problema este că bunică-mio nu sta să fie fotografiat decât de taică-miu, cu Smena, şi de mine, cu Zenit-ul (ce aparat bun de bătut cuie, la propriu...).

Aşa că, secretarul  l-a chemat pe bunică-mio în ziua de salariu ca să mai vorbească despre cât de frumos creştea iarba afară :). I-a şi transmis aşa, prin intermediari, că dacă nu  se ducea avea să se mai gândească dacă îi va da banii.

Şi se duse omul, că era zi de salariu şi obişnuia şi el să mai bea o cinzeacă, cum îi plăcea să spună, cu prietenii.

Iar secretarul a scos o sticlă cu vin roşu şi a umplut două pahare. Şi au stat la poveşti şi au băut (unul da, altul nu), iar la un moment dat bunică-mio a văzut viaţa mult mai în roz...

Aşa că, secretarul i-a spus că ar vrea să aibă o fotografie cu el, că îi place lui să-şi pună prietenii în albumul lui cu imagini rare...

Bunică-mio a mai putut să bâguie un Nu prea am costumaţie, nu vezi că-s numai în cămasă?...

Dar secretarul, băiat bun şi grijuliu, şi-a dat jos haina lui din piele şi i-a pus-o lui bunică-mio pe după umeri, ca să vezi Ioane ce bine îţi stă.

Ei şi imaginea, care seamănă cu cea a lui Paraipan din filmele lui Sergiu Nicolaescu (un om cu haină neagră din piele şi cu privire turbată) a fost decupată la mici dimensiuni de secretar şi lipită pe carnetul de membru...

(Îmi pare rău că nu am scanat imaginea aia... )

Ei şi, stau aşa şi mă gândesc că poate şi Ion-ul meu ar fi apucat 80, dacă ar fi fost membru de partid de la început, ca Ionel...(aşa îl alinta  academiciana cu codoiul pe băiatul poreclit Nelu Cotrocelu...).

Chiar ar fi avut amândoi aceiaşi vârstă şi, probabil,  nu se mai vorbea la pesedei de Titulescu cel mic care îi obligă să  meargă pe jos prin curtea partidului, ci de unul care le-ar fi făcut gondole :), ca alea ale lui Mazăre, care-i să ducă de la Parlament, locul unde mai adorm unii, câteodată, între votul a două credite şi trei bugete, fix la sediul lor de pesedei...

PS: nu-l urez pe Ăl bătrân, că eu am memorie scurtă şi nici nu mai ştiu ce zi este azi, tot aşa cum şi dlui mi-a promis un interviu, prin 2001, şi...a uitat...

_________

Imaginea este din 2005, când Marinarul (tocmai îşi finalizase un concediu la mare, de aia e aşa de negru...) şi Nelu Cotrocelu se iubeau, încă, la nebunie şi se gândeau, simultan, cum  să facă ca să dezgroape securea războiului...

Apropos de imagine: este realizată într-un loc cu dragi rezonanţe celor doi: lângă fostul sediu al CC...