A murit şpaga!

Când mi se murdăreşte fierul e musai să-l duc la spălătorie.

Cea mai apropiată spălătorie de mine este pe un Bulevard, la vreo 300 de m, numai că acolo se merge pe principiul abonamentului, iar cei care s-au ţepuit cu abonamente trebuie să stea la rând (sunt doar 4 rampe pentru spălat maşini, iar câteva firme de curierat au plătit abonamente pentru vreo 20 de maşini, fiecare...), Oricum, un exterior a ajuns la 16 RON...la abonament...

Aşa că mai rămân două opţiuni, mai spre după-amiază, înainte să ajung acasă.

Una dintre spălătorii este ecologică, dotată cu bar şi sistem video de monitorizare pentru fiecare maşină intrată la spălat, ca să-şi vadă clientul bijuteria în timp ce-şi bea sucul sau  cafeaua. Preţul e acceptabil (12 RON), numai că mai mereu e înghesuială şi se reintră foarte greu în trafic. Pozitiv este că se eliberează bon fiscal.

O a treia spălătorie se află amplastă la 50 de m de cea ecologică, fiind amenajată în interiorul unui restaurant...interbelic (adică s-a demolat tot, mai puţin pereţii, şi gata spălătoria, că doar e economie de piaţă, banul să iasă!).
Fiind concurenţă, preţul la spălătoria din restaurant este de numai 10 RON. Bine, cu banii de bere pentru băiatul care se agita să cureţe mizeria şi care nu trebuie să uite să dea cu ceară pe fier şi cu silicon pe roţi, tot pe la 12 RON ajung.

Ultima oară, individul care-mi spăla fierul a refuzat banii de bere.

- Cum adică?, îl întreb...

- Ne-au mărit aştia salariile şi ne-au spus să nu mai primim nimic de la clienţi...
- Cât ai avut înainte?
- 600 de RON.

- Şi cât ai acum?

- 1.000 de RON!

- Cât un profesor debutant...Dar, auzi, în cea mai proastă zi a ta la spălat maşini, cam cât îţi ieşea din şpagă?

- 100 de RON!

- Adică tu în 30 de zile luai cel puţin 3.000  RON!

- Da!

- Şi ce afacere faci acum, dacă ai un plus de 400 RON la salariu, dar pierzi 2.600 RON din şpagă?

- Pai nu fac, dar uite-te la ăla de stă în maşină, afară, şi la ăla care stă la fereastră. Dacă ne văd că luăm ceva, ne dau afară, iar pe frigul ăsta unde să mai mă duc?

Bun, şi mă gândeam să fotografiez şi eu locul minune, locul unde a murit şpaga. Numai că nenea din maşină şi cel de la geam nu au vrut să mă lase decât să fac un cadru neclar, bokeh, mă, cum îi ziceţi  voi!, asta aşa, că vii săptămânal pe aici...

E bine totuşi că mizeria de pe fier nu e interzis să o fotografiez...încă...