sâmbătă, 27 martie 2010
Miezul nopţii la Sulina
A cam bătut vântul ieri...iar praful a făcut legea pe străzi...
După 10.30 pm, vremea s-a liniştit...timpul fiind acceptabil pentru a privi Dunărea de pe ponton...
E miezul nopţii la Sulina...şi este atât de multă linişte...nici măcar câinii nu latră...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Iuhuuuuuuuuuuu, ce frumusete...dumneavoastra ati dormit vreo minuta?
RăspundețiȘtergere@ Danela: Încă nu!
RăspundețiȘtergereAm scris un comentariu mai lung. Ma tem ca s-a pierdut in eter.Sau poate nu. Oricum ,multumesc mult pentru aceasta imagine.Doar tatal meu lipseste din ea.Sau poate nu.Tare mult a iubit locurile acelea.
RăspundețiȘtergereGrea e viața de artist, noaptea vesel, ziua trist ...!!!!!
RăspundețiȘtergereNu latra ca n-au pe cine.Fiarelor le place mai mult pe la oras.Trec rar prin Sulaina.
RăspundețiȘtergere@ Mihaela: probabil nu am primit; îm pare rău...
RăspundețiȘtergereCu plăcere!
@ Ema: nu există vreme pentru tristeţe...Aici este un soare nebun, iar în Bucureşti este un cer cenuşiu.
@ Angela: da, trec rar şi din cauză că străzile sunt ca în Evul Mediu, ca amenajare; nici măcar nu au nume, ci sunt cunoscute ca strada I, strada II, strada III, etc.
Doar bătrânii au rămas prin zonă. Şi câinii au migrat către oraş (:
RăspundețiȘtergereUneori câte un turist mai scoate locul din amorţeală... :)