La 24 februarie ac, seara, la o oră când emisiunile de ştiri invadează canalele tv, am asistat, la Casa ONU, la vernisajul Expoziţiei foto Copiii Războiului.
Autorul, Florin Ghioca, a mers până în Afganistan ca să surprindă modul în care un război ucide copilăria, visele, speranţele de viitor şi sănătatea unor copii, care, cu toate astea, nu şi-au pierdut inocenţa.
Asta am văzut eu în imaginile expuse.
Şi am mai văzut şi mulţi tineri pasionaţi de a vedea fotografie.
Mi-a plăcut modul în care gazdele au ştiut să-şi primească invitaţii.
Am fost încântat de modul în care au fost aşezate dulciurile şi sucurile pe mese (că am putut să fac fotografii cu ele, fără să mă ating de nimic!).
Mi-au plăcut poveştile pe care le-am văzut în ochii celor prezenţi (pe unele le-am dezvoltat mai târziu din alte surse...).
În seara respectivă a fost şi un duel verbal între autorul imaginilor din Afganistan şi Bodo:
- Mă bucur că ai venit şi tu! (F. Ghioca)
- Am venit să văd fotografiile...(Bodo)
- Eu credeam că ai venit să-mi cumperi o fotografie...
- Păi eu mă pricep cel mai bine să cânt!
Ideea a fost că cei doi au glumit, că aşa se mai înţeapă cunoscuţii uneori...
Nu fiţi supăraţi pe Bodo...El chiar a cumpărat două tablouri (preţurile oscilează între 300 şi 500 RON) şi chiar s-a oferit să organizeze un concert, iar încasările să le doneze pentru ajutorarea Copiilor Războiului.
A da...cunosc detaliile de la un...prieten...un prieten al lui Bodo.
Până la organizarea concertului vă las câteva imagini cu atmosfera de acolo,
E tare haios Bodo, si canta foarte fain...
RăspundețiȘtergereE bine să ajutăm copiii din Afganistan și pe cei din Haiti sau de oriunde dar pe cei de la noi când îi mai ajutăm ? Sunt și la noi mult prea mulți care ar trebui ajutați. Oare n-am putea să-i ajutăm întâi pe ai noștri ?
RăspundețiȘtergereFără legătura cu expoziția dată, foarte frumoasă dealtfel prin subiectul ei.
Despre Bodo numai de bine !
PS
La revedere păsărică ! Bine ai venit eden !
@Joykarisma> da, şi când e plictisit cântă cu o mână în buzunarul blugilor.
RăspundețiȘtergere@Ema: la noi nu este război...
aaa... prima poza e un detaliu din originalul expus? Atunci trebuie stearsa semnatura Dvs...
RăspundețiȘtergereIn rest a fost OK si atmosfera, super... aveti perfecta dreptate...
In alta ordine de idei... Afganistanul e o tara cotropita de altii... asta scapa la multi...
De ce e bine undeva doar daca sunt macdonaldsuri si benzinarii shell si muzica americana? Aia nu au voie sa aiba propriul drum?
@fotografu> din cauză de DTP:), dar nu vă contrazic...aşa că am fost brutal...am dat 3 secunde cu bidineaua pe acolo.
RăspundețiȘtergereAfganistanul a rămas cum era şi în sec. al XIX-lea: între privirile îngheţate de vodcă, la figurat, şi ideile de libertate aduse de alţii, că aşa-s înţelegerile, chiar şi verbale, se respectă...
Bravo tizule, ai facut treaba buna...
RăspundețiȘtergeretizu' teleobiectiv (www.blog.teleobiectiv.ro)
Catalin S.: trebuie să-l refac electronic pe Mag, din cauză că nu-mi place ceva la imagine...În rest: mulţam! si zi faină la tine.
RăspundețiȘtergerefrumoase fotografii! am o rugaminte: anunta-ma si pe mine cand mai stii de astea ca as mai iesii si eu la expo! mersi !
RăspundețiȘtergere@Veronique> ca să "consumi" cultură, să fotografiezi, să mă împingi cu un deget când vreau să declanşez [cum ţi-am făcut eu ţie odată...:) ]să... etc?
RăspundețiȘtergereOk!, cu plăcere!
Foarte faină ultima foto, dar, și portretele îmi plac de data asta! Le-ai surprins fain!
RăspundețiȘtergereCât privește copiii, de peste tot, că-i război sau nu, războiul adulților, pentru ei are aceeasi amploare și consecințe: o copilărie fără copilărie și multilări sufletești, fizice.
Lipsa bucuriei în viața unui copil, sau a iubirii și atenției părintești, lasă urme de neșters.
Dar sunt atât de mulți și e nevoie de atât de mult, luat global, că atunci nu-ți rămâne decât să te gândești: oare unde este D-zeu? sau măcar cel din noi?
Oare de ce suntem cei mai răi dintre animale?
Ce ne-a determinat să ajungem așa? Care e resortul ce face o mamă să-și arunce copilul nou-născut într-un tomberon de gunoi, sau un terorist să învețe copiii de 7 ani cum să țină o pușcă în mâini și s-o și folosească?
O să spuneți că dacă ajută fiecare cu câte puțin, se schimbă mâncarea de pește. Da, ochișorii cei mititei se luminează câteva clipe de fericirea care-o văd pe fața unei păpușele Barbie sau în adânciturile unei portocale, sau în caldura unor hăinuțe! Dar cât ajunge la ei? Cât își bagă adulții în buzunare înainte?
Și ce facem, după? Cea mai importantă întrebare! După orele cât durează fericirea? Când luminița se stinge, și rămân la fel de singuri ...... și mutilați de noi, adulții?
@ogarafgan: mulţumesc Marileno!! (să vezi ce tablă de şah am, o ştii, şi am de gând să-l "înnebunesc" pe Mircescu cu ea...)
RăspundețiȘtergereCât despre ultima imagine, am făcut-o ca să nu o ratez pe soră-mea în plin efort creator!
După, o luăm de la capăt...că aşa e viaţa...
PS: auzi concluzie de la o doamnă, care ne compară:
"Auzi? Soră-ta face fotografii mai frumoase decât tine!".
Rău am ajuns...
Bine că nu mi-a spus asta un bărbat...:)
Merci, merci ... Se pare ca-s mai fotogenica in plin "efort creator". :P
RăspundețiȘtergereFumoase pozele, frumoasa melodia. Copilaria nu trebuie calcata in picioare. De nimeni.
RăspundețiȘtergere@MF> aaa, mie imi place altceva...nu ne potrivim la gusturi...decât la muzichie :)
RăspundețiȘtergerePentru fraza "Copilaria nu trebuie calcata in picioare. De nimeni", meritaţi aplauze la scenă deschisă.
OMG ! ar spune șefa mea de-acasă... eu nu vorbeam despre dreptul copilului la viață și nici despre condiții geo-politice doar să îngrijim de copiii din "propria ogradă." Noi nu suntem în stare de așa ceva dar suntem primii să ajutăm pe alții. Asta nu pricep eu.
RăspundețiȘtergere"asa imi place mie sa ma uit la oameni,mai de aproape"...asa e,asta e secretul.Nu e nici un pericol ca l-ati divulgat.Nu oricine poate.
RăspundețiȘtergere@Ema> nu fiţi supărată, aici totul, sau aproape totul, e metaforic şi fără răutate...
RăspundețiȘtergere@Angela: foarte mare secret :) ..., dar nu valorează nimic...:)
fotografi printre fotografi.
RăspundețiȘtergereDespre copii ve pot spune? Este trist, ca pana si acum in epoca moderna, si civilizata in care traim, in care cautam metode care mai de care pentru usurarea vietii, nu am rezolvat nimic pentru a fi pace si bine pentru copiii nostri. Dar prin razboi se mentine pacea, nu?
p.s. poezie noua:)
Gasesc foarte reusit portretul dlDL, e tare sugubeata expresia si daca nu stii ce are in urechea dreapta, stai foarte atent sa nu cumva sa-si vare niste boabe de fasole in nas
RăspundețiȘtergereapropos de copilasii de pe la noi:
6 martie
www.fundatiaarsenieboca.ro cautati la CUM POT AJUTA , clic pe Valea Plopului
si fie ca razboiul sa fie in noi ca sa-l chemam pe Dumnezeu in inima noastra si sa-l zdrobim pe cel cu coarne care ne aduce toate relele in inima noastra
Doamne Ajuta
Îmi place sclipirea din ochii doamnei din a treia fotografie. :)
RăspundețiȘtergereCatalin, multumesc pentru postare. Faina si piesa aleasa, ma "inspira" deja... :-)
RăspundețiȘtergereHai sa lamurim un pic lucrurile....
@Ema: am facut o campanie si pentru copiii din Romania, mai inainte de a-i ajuta pe cei din Afganistan. Insa pe cei de acolo NU II AJUTA NIMENI! De-aia m-am dus, pentru ca ei, pe langa saracia in care traiesc si ai nostri, se nasc in plin razboi si le mor parintii in atacuri sinucigase cand pleaca la munca... Nu esti prima persoana care "da cu piatra", ca sa zic asa. Am facut campanii si pt copiii orfani romani. Intrebarea ar fi, de fapt, ce fac cei care de obicei isi dau asa cu parerea? :-) chiar, cand ai facut ultima fapta buna? :)
@Veronique: expozitia e deschisa pana miercuri inclusiv, intre orele 9-18, la Casa ONU (Bd. Primaverii 48A). Multumesc frumos!
@Florin Ghioca>
RăspundețiȘtergere1. Cu plăcere!
2. Ema face mult mai multe fapte bune în comparaţie cu mine. Ea a dorit dpv metaforic să-i incite şi pe alţii să ia atutudine.
So: corb la corb nu-şi scoate ochii...
3. Cine e Veronica?:)
4. Poate să se supere şi Obama, dar nu am de gând să vă las să plecaţi supăraţi de aici...