Ennio...
Fără oameni,
istoriile nu se pot lungi la infinit...
pierzându-se pe coclauri
şi în cuiele odihnite-n ţiglele roşii...
luni, 31 ianuarie 2011
Dor de ducă...
Fără oameni,
istoriile nu se pot lungi la infinit...
pierzându-se pe coclauri
şi în cuiele odihnite-n ţiglele roşii...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Fara oameni...nu e nimic si totusi e!
RăspundețiȘtergerefara oameni n-ar exista cuie si tigle si nici rosii/rosu :)
RăspundețiȘtergereImaginea m-a dus cu gândul la piramide..:)
RăspundețiȘtergerenici cu oameni nu se stie..
RăspundețiȘtergereMie imi plac tiglele rosii si chiar si cuiele din ele. Dar ador istoria si vreau sa fie oameni care s-o populeze.
RăspundețiȘtergereoamenii vin si pleaca, asta e si cultul istoriei, aparitia si disparitia, cum spunea si Tutea...si-acum cuiele nu reusesc sa-i mai tintuiasca de-un loc...
RăspundețiȘtergere@ Dreamer: şi enumerarea unde-i?
RăspundețiȘtergere@ Ellenaa: dar fără albine? :)
@ Septembrie: dacă te grăbeşti să arunci piatra în direcţia bună ai să prinzi meeting-ul de mâine
@ Smalldot: ar fi mai animat...
@ QED: cuiele alea sunt anormale...
@ Erys: unii mai repede, alţii mai încet...
Acolo in poezie!
RăspundețiȘtergere@ Dreamer: şi titlul cărţii ? :)
RăspundețiȘtergeretell me bout it...
RăspundețiȘtergere@ Iulia: setări / ştergeţi blog-ul... = Dor de ducă...
RăspundețiȘtergereDar cu unii oameni... Ce istorie se poate scrie!
RăspundețiȘtergere