Unu! Afară...amândoi!

   
Morricone - ''Baaria'' , 2009 - ''Ribellione''

Soarele toamnei aleargă prin ferestrele clasei...
Un băiat blondiu, George, transferat din I.L. Caragiale, intră în clasa de la etajul I.
Este frumoasă clasa.
De la fereastra ei am văzut-o când şi-a luat diploma de BAC, ieri, pe Maricica Puică,
fata care le-a luat aurul americanilor în 1984...
Tot de acolo, când ne plictisim,  vedem şi râul Dâmboviţa, cu ceva mai mare efort...
Georgică se aşează lângă mine.
Chiar dacă ar fi vrut să aleagă alt pupitru nu ar fi putut:
în prima bancă de lângă fereastră este singurul loc disponibil...
Adio spaţiu dublu unde să-mi întind maculatura...
Vine şi profa; e trecută de 50 de ani;
cei din a XII-a spun că atunci când se supără se urcă cu ambele picioare pe catedră
şi strigă sfidător la toată clasa: Hai sifon, bă! Voi cu mine vă puneţi?
Profa e tunsă scurt şi are părul vopsit cu un roşu strident, iar ochii îi sunt rimelaţi cu negru.
Din cauza asta o văd ca partenera ideală a lui Arnold în Predator...;
ghinionul ei că nu au fost decât bărbaţi în film...
Actriţa în devenire scoate la tablă cinci victime şi le întreabă despre populaţiile precolumbiene...
Georgică scoate o revistă şi ne uităm în ea pe furiş, ţinând-o pe genunchi.
România a bătut Spania la ea acasă, într-un meci amical, şi frunzărim fotografiile.
Victimele de la tablă sunt mute. Roşcata e în pragul unei crize de nervi...
Catalogul e larg deschis, pe catedră, şi mă gândesc cum se va urca pe masă fără sa-l calce...
Primesc un ghiont din stânga. Georgică mă întreabă, şoptit, ce părere am despre o fotografie...,
iar clasa explodează...
Mă uit la tablă. Roşcata se uită la mine cu ochii holbaţi şi ţipă că am suflat.
Cum să suflăm... noi doar vorbim despre fotbal!, sare Georgel...
Şi mai grav! Nici nu sunteţi atenţi la oră! Unu! Afară...amândoi!
Ieşim afară...
Stăm pe hol şi ne uităm la uşa clasei.
Suntem doi fraieri care tocmai s-au logodit cu nota unu.
Ne uităm a doua oară la uşă...
Femeia de servici a uitat cheia în broască...
Da...nu e un capăt de lume; o mişcare silenţioasă şi circulară spre stânga ne face să mai uităm de supărare.
Plecăm în curtea liceului şi mergem aiurea pe alei.
Vine pauza şi auzim ştirea zilei: roşcata a bătut cu pumnii şi cu picioarele în uşă,
până când un suflet milos a descuiat clasa. Constat că suntem fraieri pentru a doua oară...
De ce nu am luat cheia cu noi?
O vedem şi pe roşcată. Vine glonţ la noi...
Hai sifon, bă! Până terminaţi liceul veţi rămâne corigenţi la istorie...
Zâmbesc şi înghit în sec...

PS: în acest post sunt trei lucruri reale 100 %:
1. Fotografia, făcută în Grădina Botanică, când încă eram Sub sărutul luminii...
2. Cântecul lui Morricone.
3. Textul, integral.