Tinereţea pare a avea toate atributele proprii pentru a se bucura de iubire! Dacă tot te-ai zgârcit cu scrisul, dar te dovedişi atât de darnic în folosirea punctuaţiei, îmi pot permite să te provoc la o limpezire de sensuri? Identific mai multe nuanţe posibile pentru setul enunţurilor: 1. el o iubeşte, oscilând în a fi sau nu sigur de iubirea ei... 2. un El sigur de farmecele-i personale pentru a-şi mai adăuga încă o piesă la colecţie... 3. iubeşte dacă vrei să fii iubit (posibil)... 4. .......................
Aaah, ce răutăcioasă pot să fiu! Cu atâtea zile ale iubirii, ale îndrăgostiţilor, mă simt tentată de a despica firu-n patru la orice cuvinţel, gest, zâmbet, privire...! Tot de-acolo mi se trage şi urarea ... rezervată: "Să fii iubit cum meriţi!" Şi nu mă pot abţine - exceptând cazurile rare şi prea lesne trecătoare de reciprocitate a sentimentului, ce-o fi mai bine: să iubeşti sau să fii iubit? Frumoasă piesa muzicală! Prin postările tale, tu, oricum, NE "iubeşti". Să fii iubit cum/cât/că meriţi!
@ Tasha: este mai degrabă prizonieră... @ Septembrie: e prea departe, nu văd până acolo :P @ Costea: stă spânzurat pe o clădire... @ DW: după cum o ţine el de mâini şi după cum trage ea să i se dea drumul...este puţin probabil să fie valabilă prima propoziţie.
Mm, da! Iubire ca-n Sicilia: vulcanică (ce-o fi mai făcând Etna?), acaparantă, tentaculară...; iar în spirit autohton aş enunţa-o şi prin "Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu!" Îmi place! - postarea în ansamblul ei... Felicitări!
@ Monica: te contrazice cineva? :) @ DW: când se supără mai înghite câte o casă; însă norocul lor că drumurile nu se amenajează în acelaşi mod ca la noi...
Da, din toate lipsurile pe care le-ar putea avea, românului nu i s-ar putea reproşa lipsa de inventivitate şi de autenticitate: "Ca la noi la nimenea!" De Ne-Ar spune drumul tot/ câte-s îngropate-n glod,/ ne-am cruci şi-am tot vorbi/ până ce ne-am plictisi./ Doar că drumu-i cu feriş,/ pe la loc de ascunziş/ zici că-i limpede privirea/ după rangu-i şi mărirea.../ Vezi un Stop fără culoare/ ce-amuţeşte-n întrebare... Bogată-n trimiteri postarea-ţi! Încântată!
sentimentele razbat pana dincolo de aparatul de fotografiat...doamne, de te-ar iubi! nu-mi place sa stiu ca cineva cerseste iubire...
RăspundețiȘtergereCasa?:)
RăspundețiȘtergereMie in schimb, imi place sa stiu ca oamenii cersesc iubire...:)
RăspundețiȘtergere@ Erys: de l-ar iubi...
RăspundețiȘtergere@ Septembrie: CAS? :)
@ Pacatoasa: oamenii sinceri...
Eu zic ca deja il iubeste,zambetul din poza tradeaza!
RăspundețiȘtergere:) "Iubește-ți casa și te va iubi și ea!"...nu așa scrie?:)
RăspundețiȘtergereAdevărul e dincolo de noi...
RăspundețiȘtergereTinereţea pare a avea toate atributele proprii pentru a se bucura de iubire!
RăspundețiȘtergereDacă tot te-ai zgârcit cu scrisul, dar te dovedişi atât de darnic în folosirea punctuaţiei, îmi pot permite să te provoc la o limpezire de sensuri? Identific mai multe nuanţe posibile pentru setul enunţurilor:
1. el o iubeşte, oscilând în a fi sau nu sigur de iubirea ei...
2. un El sigur de farmecele-i personale pentru a-şi mai adăuga încă o piesă la colecţie...
3. iubeşte dacă vrei să fii iubit (posibil)...
4. .......................
Aaah, ce răutăcioasă pot să fiu! Cu atâtea zile ale iubirii, ale îndrăgostiţilor, mă simt tentată de a despica firu-n patru la orice cuvinţel, gest, zâmbet, privire...! Tot de-acolo mi se trage şi urarea ... rezervată: "Să fii iubit cum meriţi!"
Şi nu mă pot abţine - exceptând cazurile rare şi prea lesne trecătoare de reciprocitate a sentimentului, ce-o fi mai bine: să iubeşti sau să fii iubit?
Frumoasă piesa muzicală!
Prin postările tale, tu, oricum, NE "iubeşti". Să fii iubit cum/cât/că meriţi!
@ Tasha: este mai degrabă prizonieră...
RăspundețiȘtergere@ Septembrie: e prea departe, nu văd până acolo :P
@ Costea: stă spânzurat pe o clădire...
@ DW: după cum o ţine el de mâini şi după cum trage ea să i se dea drumul...este puţin probabil să fie valabilă prima propoziţie.
De ce atata nesiguranţă?!
RăspundețiȘtergere@ Anca: din cauza valurilor...
RăspundețiȘtergere...cred ca deja il iubeste!
RăspundețiȘtergereMm, da! Iubire ca-n Sicilia: vulcanică (ce-o fi mai făcând Etna?), acaparantă, tentaculară...; iar în spirit autohton aş enunţa-o şi prin "Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu!" Îmi place! - postarea în ansamblul ei... Felicitări!
RăspundețiȘtergere@ Monica: te contrazice cineva? :)
RăspundețiȘtergere@ DW: când se supără mai înghite câte o casă; însă norocul lor că drumurile nu se amenajează în acelaşi mod ca la noi...
Da, din toate lipsurile pe care le-ar putea avea, românului nu i s-ar putea reproşa lipsa de inventivitate şi de autenticitate: "Ca la noi la nimenea!" De Ne-Ar spune drumul tot/ câte-s îngropate-n glod,/ ne-am cruci şi-am tot vorbi/ până ce ne-am plictisi./ Doar că drumu-i cu feriş,/ pe la loc de ascunziş/ zici că-i limpede privirea/ după rangu-i şi mărirea.../ Vezi un Stop fără culoare/ ce-amuţeşte-n întrebare...
RăspundețiȘtergereBogată-n trimiteri postarea-ţi! Încântată!
O starda pentru doi!
RăspundețiȘtergere@ DW: altfel nu ar mai fi interesant...dacă ar mai exista ceva identic
RăspundețiȘtergere@ Amuleta japoneză: sau o Gară pentru doi...