Josh Groban - You Raise Me Up
da, acolo unde mi-am dorit de ceva vreme: la capătul lumii...
Este teribil de frumos aici.
Şi totul pare pustiu...
Cerul începe să plângă,
acoperind lumea cu picături mici şi efemere de fericire...
spălând nebuloasele unei zile în care un tren a ajuns la peron special pentru o singură persoană...
frumoasa constatarea imagistica
RăspundețiȘtergerezi buna:)
Imi place poza si ce ai scris de asemenea.
RăspundețiȘtergereun explorator nu ajunge niciodata la capat...imaginea e superba si acolo ma duce cu gandul...la un explorator...
RăspundețiȘtergerefrumoase sunt si cuvintele...dar au asa o unda de tristete...
După ce ajungi la capăt...nu mai rămâne nimic...
RăspundețiȘtergeresuna bine pentru destinatia unui tren...si pentru destinatia unui om...unde e capatul acestei lumi rotunde?...
RăspundețiȘtergerePoza si piesa...MERG DE MINUNE! Trenul asta-l astept si eu...
RăspundețiȘtergere@ Monica: născută...din supărare...
RăspundețiȘtergere@ ღAzucenaღ: am uitat ce am scris :)
@ Pandhora: ai şi tu dreptatea ta...
@ Septembrie: te uiţi la soare, iar pe urmă la lună :)
@ Erys: este pierdut în mintea oricărui om...
@ Anima: dar ca să ajungi acolo...nu-i necesar trenul...