sâmbătă, 19 februarie 2011

Mirări...





   
Un alfel de romance ...

 
Sunt mai negru decât un corb, din cauza podoabei capilare.
Astfel sunt întrebat fie dacă m-am vopsit cu negru, fie dacă nu sunt zburător...
Când mă gândesc la principala calitate a unui bărbat
realizez că ar fi bine să mai existe cineva care să scrie ore în şir stând în picioare la birou,
iar atunci când vine vorba despre o femeie primul lucru care-mi vine în minte, ca şi calitate, este zâmbetul.
I-am preţuit întotdeauna pe prietenii pe care nu i-am putut vedea atunci când am vrut,
chiar dacă m-am agitat mult pentru asta, defect datorat câmpului electromagnetic.
Acum câţiva ani, la o testare psihologică, o doamnă doctor s-a uitat în ochii mei şi mi-a spus:  
Ce ai să faci când ai să te plictiseşti? Altceva...am crezut, însă toate au o limită...
Cea mai mare fericire ar fi să ajung la capătul lumii, deşi aşa ceva nu există;
nu îmi place să mă uit la nenorociri, deşi viaţa mă obligă să le contabilizez,
iar ideal ar fi să pot trăi într-un loc în care să fie mereu numai soare.
Prefer culoarea albastră, ruptă din cer, 
nu ştiu de ce mă atrag florile roşii cu raze de soare amestecate în ele
şi aş sta ore în şir să mă uit la zborul în cerc al unui vultur, 
chiar dacă acesta nu se poate rătăci în rândurile lui Gerald Malcom Durell.
Sper să nu ajung ca şi în Mantaua lui Gogol
şi nici să devin ca în Răceala lui Marin Sorescu,
însă nu m-ar deranja să fiu în locul colonelului Chabert
şi nici să sfârşesc ca în Immortal Beloved.
Ar fi fost ideal ca Nicolae Grigorescu şi Ioana d'Arc să fi fost contemporani,
urăsc Dunărea şi Prutul că nu au devenit prăpăstii când a trebuit
sau că Regatul Cerului este o iluzie ce a murit în săbiile agitate sub zidurile Ierusalimului.
Mi-ar fi plăcut să pot levita încă de la naştere,
iar la final să nu fiu ajuns ca şi în Wanted.
Îmi place să cred că greşelile care nu sunt fatale pot fi trecute cu vederea
şi că cel mai bine este să privesc realitatea pe dos, în baza principiului: Zâmbeşte! Mâine va fi mai...
Şi cum toate au un final, vinovată de aberaţiile pe care le-am scris este Ana Maria, alias Anima...

8 comentarii:

  1. Nu pot să nu mă întreb: dacă am ști cum va fi mâine, am face astăzi ceea ce ar fi corect?

    RăspundețiȘtergere
  2. Se pare ca doamna doctor nu a luat in calcul faptul ca unii oameni nu au timp sa se plictiseasca, fiind mereu alergati de idei, consumati de frumusetile din jurul lor...

    RăspundețiȘtergere
  3. ..."maine va fi mai" bine, o alta zi pentru a smulge din viata senzatie...Anima a avut o idee grozava, felicitari amandoura!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc frumos Catalin! " Zambeste! Maine va fi mai..." ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Septembrie: mâine va fi mai rece afară :)
    @ Pacatoasa: idei rătăcite prin timp...
    @ M.: au şabloanele lor...
    @ Smalldot: cât de departe sunt văile astea ? :)
    @ Erys: să i le trimitem pe toate ei...
    @ Catalin: alte vremuri...
    @ Anima: cu plăcere!,
    însă pentru câteva secunde m-am gândit cum ar fi să fiu hair stylist-ul tău :)

    RăspundețiȘtergere