Dâmboviţă, apă dulce...

 

 Tudor Gheorghe - Dambovita apa dulce

Acum o sută şi cinzeci de ani, Bucureştiul era raiul sacagiilor...
Mai făcea valuri şi legenda privind apa râului ce spintecă oraşul în două:
Dâmboviţă, apă dulce,
Cin' te bea nu se mai duce...
Că apa nu era chiar aşa de bună de băut...se ştia.
Cei care o cumpărau de la sacagii o dregeau cu piatră vânătă,
iar alţii, cu dare de mână, comandau apă de la munte...
Legenda apei dulci a fost spulberată de doctorul Felix,
care, într-un Raport  înainta Comunei Bucureşti - Primăria Generală, mai nou -,
a concluzionat că apa Dâmboviţei avea aşa de multe impurităţi
încât se mira cum de peştii mai vieţuiesc într-însa.
Dar, să lăsăm poveştile plictisitoare şi să ne plimbăm privirile pe malurile Dâmboviţei,
chiar dacă este iarnă...


...spre Podul Izvor...;

...spre Eroilor;

...spre un veşnic şantier în lucru, din 1987 încoace, ce va deveni un "strălucitor" mall...;   

...spre locul unde codoiul a făcut ICECHIM-ul celebru...;

...spre Grozăveşti...;

...spre Regie...;

...iar la final, cu ochii legănaţi de o macara, spre Grozăveşti...