O fată şatenă aşteaptă pe peronul unei gări,
uitându-se iritată la ceasul al cărui secundar pare că s-a împotmolit...
Fiecare om are o gară, un ceas, un ceva de aşteptat...
M-am plictisit de aşteptat...;
nu mai am timp,
ca şi un prieten care are senzaţia că nu va mai prinde următoarea eclipsă de soare...
Mă gândesc să închid prăvălia pe aici;
nu pentru că aş fi obosit,
dar am senzaţia că am rămas singur, din ce în ce mai singur;
toată lumea din jurul meu pare că se topeşte...,
iar eu mor în fiecare zi puţin câte puţin.
Pentru început...am să merg la biserică,
să-mi mai limpezesc mintea şi gândurile, tocmai la Bârsana.
Nu are rost să intraţi pe poarta monumentală din faţă;
ocoliţi biserica prin dreapta şi veţi ajunge la poarta veche, tradiţională.
Uşa e deschisă...,
iar de undeva se aude muzică....
Dacă veţi mai face câţiva paşi veţi avea o perspectivă nouă...
În dreapta, acolo unde se vede gardul împletit, este locul în care s-a aflat, până în 1815,
vechea biserică de la Bârsana...; câteva pietre stau mărturie...
Dar să mergem mai departe;
nu ne oprim la casa de oaspeţi; accesul interzis ne ţine la distanţă...
Ajungem la clădirea administrativă şi ne urcăm în pridvor...
Privim înapoi, de unde am venit, ca să vedem poarta monumentală în dreapta, biserica în stânga,
iar în centru locul în care se ţin slujbele vara...
La final, cine mai are răbdare se poate opri şi la biserică...
Ideea e să aștepți cu folos...și nu prea mult....dacă nu, urcă în primul tren...duce el undeva. De murit...în fiecare secundă..n-ai ce-i face! Dar se pare că următoarea eclipsă e în 2015!
RăspundețiȘtergereMi-nu-nat! Nu am putere de a scrie mai mult, dar acest cuvânt îl spun din tot sufletul.
RăspundețiȘtergereParcurgându-ţi cu plăcere, (...), şi această postare, simt că pot lua drumul spre liniştea ... binemeritată după o zi deloc uşoară.
Mulţumesc, Cătălin!
faina atmosfera emana aceste fotografii...
RăspundețiȘtergerebinecuvantate locuri...
RăspundețiȘtergereCe multe fete şatene...
RăspundețiȘtergeresuperbă linişte prin locurile astea ...
RăspundețiȘtergereImaginile îmi inspiră liniştea ce nu poate fi sfărâmată de nimeni...
RăspundețiȘtergereTextul este superb ca de fiecare dată :).
Muzica întregeşte peisajul idilic :).
Atâta linişte… dacă nu mă iei de mână o sa-mi ţiuie urechile :)
RăspundețiȘtergereIoana
Cat de bine e conservat totul !
RăspundețiȘtergereStii o sa merg, ai dreptate, trebuie vazut.
Mercic, gand bun tie !
Pai daca inchizi pravalia, noi cum ne mai linistim privindu-ti imaginile?
RăspundețiȘtergereImi place. Si-mi plac si cuvintele insotitoare.
RăspundețiȘtergereAm dansat pe melodia postata de tine. Asa ca linistea...
RăspundețiȘtergereDaca sufletul se poate dezgheta undeva...Cu siguranta asta-i LOCUL...
RăspundețiȘtergere@ Septembrie> parţială, nu totală...
RăspundețiȘtergere@ Danielle: w! fiecare zi cu problemele ei...
@ Gabriela: dacă nu ar fi plouat...
@ Rokssana: oamenii le-au păstrat aşa...
@ Anca: sunt ascunse în imagini? :)
@ Cristian: da, mai ales dimineaţa...
@ Costea: doar un elicopter regal...mai încurcă liniştea
@ Ioana: nu vor ţiui în zilele pare!
@ Brânduşa: majoritatea au o vechime de 20 de ani...
@ M.: nu ştiam că imaginile mele liniştesc...;
@ QED: spune criticul din tine...
@ Dreamer: s-a lăsat cu bătăi în calorifere :)
@ Anima: destul de departe locul...