miercuri, 26 ianuarie 2011

M-am rătăcit...



 

Drumurile din faţa mea duc spre nicăieri;
e soare, nu bate vântul; nimic nu mişcă;
de două ore stau la punct fix şi mă uit la nori...
sunt singurii care nu au supărat niciodată pe nimeni,
indiferent de culoarea lor...

   


Creat de Catalin la 00:01:00
Etichete: ,

14 comentarii:

  1. Anonim26 ianuarie 2011 la 00:17

    dar te supara drumurile care nu duc spre nicaieri...sau poaate toate se intersecteaza in nori...nah

    RăspundețiȘtergere
  2. Catalin26 ianuarie 2011 la 00:19

    @ Ellenaa: nimeni nu aşteaptă la capăt...

    RăspundețiȘtergere
  3. Anima26 ianuarie 2011 la 03:37

    Daca viata este aproape de nori...am gasit drumul!

    RăspundețiȘtergere
  4. Septembrie26 ianuarie 2011 la 07:33

    Da' de unde ști tu unde duc ....?

    RăspundețiȘtergere
  5. Erys26 ianuarie 2011 la 07:55

    mi-era dor de aceste culori!

    RăspundețiȘtergere
  6. Danca Danela26 ianuarie 2011 la 08:17

    Niciun drum nu duce nicaieri, toate drumurile sunt facute de Dumnezeu, El ne ingaduie pe toti, pe unii ne iarta , pe unii ne iubeste, pe unii ne lasa in afara drumului, daca insistam.
    Cat despre nori, cat despre dincolo de ei ...mai vorbim noi maine!

    RăspundețiȘtergere
  7. Monica26 ianuarie 2011 la 09:27

    ...sfidezi iarna?

    frumoasa fotografia!

    RăspundețiȘtergere
  8. Lori26 ianuarie 2011 la 10:54

    ce frumos ar fi daca drumurile chiar ar duce spre nicaieri!

    RăspundețiȘtergere
  9. Catalin26 ianuarie 2011 la 13:55

    @ Anima: in Retezat...
    @ Septembrie: pentru ca stelele vorbesc noaptea cu mine...
    @ Erys: si daca uiti de vise?
    @ Danela: maine a trecut...
    @ Monica: asta nu-i iarna...
    @ Loredana: oricum, nu pot fi verificate toate...

    RăspundețiȘtergere
  10. fly2sky26 ianuarie 2011 la 14:48

    ..as rataci un pic pe drumul din imagine..

    RăspundețiȘtergere
  11. Gabriela Pana27 ianuarie 2011 la 12:43

    cata culore, cata liniste, cata frumusete...

    RăspundețiȘtergere
  12. Catalina 29 ianuarie 2011 la 13:02

    Ce tăcere frumoasă!!!

    Norii ori au fost iubiţi de unii sau nu au fost consideraţi importanţi de alţii;)

    RăspundețiȘtergere
  13. Oana8 februarie 2011 la 20:26

    Superba imagine! Imi dai voie sa o fac desktop background?

    RăspundețiȘtergere
  14. Catalin8 februarie 2011 la 20:30

    @ Fly2sky: o zi nu ar fi de ajuns...
    @ Gabriela: da...liniştea-i la ea acasă...
    @ Cătălina: tot ce este posibil...cu norii...
    @ Oana: să îmi spui dacă o vrei la o rezoluţie mai mare...

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)