Esta e a minha alma
Stă pe scaun...
Strâmbă din nas...
Scaunul îi mic...
Cel mare e al directorului...
Al lui e de adjunct...
Se plictiseşte...
Lumea îl oboseşte...
...începând cu scaunul cel mare...
Deschide laptopul...
şi scrie...despre boroboaţele celorlalţi...
fără perdea...dar le înlocuieşte numele reale cu pseudonime.
Scaunul cel mare se numeşte...Gheorghe...
Apare cartea...
Scaunul aflat deasupra scaunului cel mare...este informat...
despre tupeul scaunului aflat sub scaunul mare...
Citeşte cartea şi sună la secretara scaunului mare, cerându-l la telefon pe Gheorghe...
Femeia ridică mirată din umeri. La ei nu există niciun Gheorghe!
A doua zi...scaunul aflat sub scaunul mare...a fost pus pe liber...
Parcă-i ochiu' lu' Sauron. O să visez urât. :))
RăspundețiȘtergereÎntr-o lume perfectă ordinea scaunelor ar fi fost exact pe invers....
RăspundețiȘtergereNu merita sa ne batem capul cu lumea scaunelor...
RăspundețiȘtergereDar sa privim imaginea si sa acultam melodia... merita din plin!
Foarte rar piesele mici dărâmă piesele mari, regula este valabilă şi în lumea scaunelor...
RăspundețiȘtergere