La revedere...iubite!

Helene Fischer - Goodbay my love

Patru ani de facultate au trecut ca un olăcar;
părul ei blond, lung şi răsucit până la şolduri,
îi este purtat de vânt ca un bici...
Se uită în ochii lui albaştri şi nu vede un viitor liniştit;
repartiţiile primite au născut între ei o prăpastie...
Îşi trece mâna prin părul lui blond,
îi bâguie un La revedere, iubite!
şi o rupe la fugă cu lacrimile siroindu-i pe obraji...
Au trecut 18 de ani...;
între timp, blonda s-a măritat cu un inginer,
bucurându-se de un copil;
blondul a ajuns în braţele unei psiholoage care l-a fericit cu două odrasle...
După 18 de ani...cei doi s-au revăzut;
ea nefericită acasă; el la cuţite cu psiholoaga;
la mijloc, ca de obicei, copiii...
Din ochii celor doi au ieşit scântei, întrebându-se:
Oare ce s-ar fi întâmplat dacă ne-am fi căsătorit atunci?
S-ar supăra cineva dacă ne-am căsători acum?
Întrebări, multe întrebări, dorinţe, vise uitate dar aduse în lumină...
toate lămurite într-o noapte, când cei doi au rămas până dimineaţa în biroul ei...
A doua zi, ochii ei erau trişti; din ochii lui încă mai ieşeau scântei.
Ea a divorţat şi a rămas în casa părinţilor, lucrând, în prezent, la o televiziune.
El nu...şi lucrează tot acolo: la un trust media...
Ea încă îl mai aşteaptă..., întrebându-se:
Se va mai întoarce vreodată?