Floarea ofilită (I)

   

Gerard Joling - Tu solo tu

Fata cu părul şaten  scoate o carte din bibliotecă, cumpărată când avea 17 ani, în 1994,
şi o deschide la ultima pagină...; apucă trandafirul ce a fost cândva roşu şi se uită la el, lung,
schiţând un zâmbet fugar...
Ar da o zi din viaţă să se mai plimbe, măcar odată,
cu el printre ruinele cetăţii...
cel pe care nu l-a mai văzut de 17 ani...
Îşi închide ochii, amintindu-şi cum...fuge la telefonul care sună la opt dimineaţa...
Este un el care o caută pe o altă ea; curioasă îl întreabă de unde sună,
fiind lămurită că el stă într-un oraş în formă de cruce,
unde se află a doua clădire ca mărime din lume, după Pentagon...
Oraşul meu este în formă de tablă de şah!, încheie ea convorbirea...
Nu ştie de ce a închis. Inima îi bate cu putere în receptorul pe care îl strânge la piept...
Şe aşează pe canapeaua galbenă, iar telefonul o face să alerge în hol...
Este acelaşi el, care o întreabă dacă are un nume...
Se uită la tabloul de pe perete, în care Cetatea Severinului zâmbeşte în soare,
şi îi spune că numele ei se găseşte în poezia Luceafărul...