Drumul spre locul unde s-au împletit două zâmbete,
unul cald şi unul rece,
începe acolo unde două frunze se uită,
cu ochii întredeschişi,
la soarele de iarnă...
aducându-vă aminte de cum zăboveaţi în marea albă
chiar dacă hainele vi se udau integral...
Treceţi peste lacul amorţit,
cu paşi mărunţi,
că-i teribil de subţire gheaţa...
şi vă pierdeţi printre copaci...;
dacă vreţi să patinaţi, soluţia-i simplă:
trebuie doar să suflaţi asupra pânzei...
Cineva nevăzut vă va bate pe umăr,
spunându-vă că numai dacă îi ziceţi câteva vorbe
veţi găsi ceva...
Vă treceţi mâna prin păr sau vă plimbaţi degetele prin zăpadă,
iar vorbele vor veni de la sine:
Caut tristeţi şi bucurii,
vise împletite în purpură
şi speranţe în devenire,
toate aşteptându-şi rândul de a fi trimise în lumină,
atunci când albul se va îndrăgosti de căldură...
La final,
acolo unde zăpada uită să îmbrăţişeze copacii,
veţi găsi locul în care s-a ascuns primăvara...
miroase a primavara in miez de iarna
RăspundețiȘtergereHei, cine a ascuns primăvara acolo? Și acuma că ai găsit-o, ce ai de gând cu ea..:)?
RăspundețiȘtergere... păi eu zic că nu s-a ascuns, sau cel puţin vrea să fie găsită ... îmi place al doilea cadru, bravo
RăspundețiȘtergereDin ultima fotografie inteleg ca intotdeauna va exista speranta, chiar daca e firava, anemica, subnutrita, etc.
RăspundețiȘtergereUltimele frunze inainte de primele. Gheata subtire, precum scurta iarna. Ghivece cu primavara puse atent langa zapada de iarna. De ce nu?
RăspundețiȘtergeredeci ca sa gasesti o primavara nu trebuie sa faci mult...ci sa fii mult...si sa faci parte dintr-o poveste...
RăspundețiȘtergereUn an cu fotografii pe sufletul tau!
RăspundețiȘtergereTu ai pus primavara acolo? I se face frig! Nu e inca timpul ei. E vremea hibernarii!
RăspundețiȘtergere