Unde s-a ascuns primăvara...

Drumul spre locul unde s-au împletit două zâmbete,
unul cald şi unul rece,
începe acolo unde două frunze se uită,
cu ochii întredeschişi,
la soarele de iarnă...
aducându-vă aminte de cum zăboveaţi  în marea albă
chiar dacă hainele vi se udau integral...

   

  

Treceţi peste lacul amorţit,
cu paşi mărunţi,
că-i teribil de subţire gheaţa...
şi vă pierdeţi printre copaci...;
dacă vreţi să patinaţi, soluţia-i simplă:
trebuie doar să suflaţi asupra pânzei...

Cineva nevăzut vă va bate pe umăr,
spunându-vă că numai dacă îi ziceţi câteva vorbe
veţi găsi ceva...
Vă treceţi mâna prin păr sau vă plimbaţi degetele prin zăpadă,
iar vorbele vor veni de la sine:

Caut tristeţi şi bucurii,
vise împletite în purpură
şi speranţe în devenire,
toate aşteptându-şi rândul de a fi trimise în lumină,
atunci când albul se va îndrăgosti de căldură...

La final,
acolo unde zăpada uită să îmbrăţişeze copacii,
veţi găsi locul în care s-a ascuns primăvara...