Câinele poliţistului...

Doamna din imagine este o simpatică...
Niciodată nu am auzit-o să vorbească răutăcios cu cineva.
Şi, cum oamenii buni sunt căutaţi de neşansă,
tot aşa şi dumneaei are o poveste amuzantă, şi nu prea, cu un câine:

Se face ora 07.00 a.m.
Ies cu Hacker…cred că e singura lui bucurie să se plimbe pe stradă…nu prea are multe de făcut…: ))
Prin cartier sunt o grămadă de căţei vagabonzi care îşi marchează teritoriul, 
iar Hacker le neagă autoritatea, marcând şi el acelaşi teritoriu…adică stâlpii…pomii, etc.
Oh, nu!…
Coşmarul vieţii mele…: ) câinele poliţistului !
Se deschid porţile să plece poliţistul cu maşina la serviciu şi căţelul, găsit şi diliu pe care îl are, 
sare scurt la bătaie...
N-am mai avut timp de manevre ca altădată, când ne întorceam pur şi simplu, 
bestia era deja lângă noi...
În încercarea de a evita bătălia l-am ridicat pe al meu în sus, 
lucru ce necesită forţă căci nu e uşor şi nici nu stă locului, se agită din dorinţa de a se apăra.
Câinele poliţistului a găsit de cuviinţă să îşi înfigă colţii în piciorul meu…plin de furie…
Stăpânul lui ( venit acum doi ani pe strada noastră şi care şi-a ridicat ditamai vila, din salariul lui de bugetar, fireste...) a catadicsit să vină şi el şi să ţipe la mine ca îi pişă Hacker gardul (şi-a adus el aminte) şi să stau în poarta mea, să nu mai trec prin faţa curtii lui!
Poftim ? Eu sunt copil să mă trimiţi să mă joc în poarta mea ? Îmi ordoni tu asta ? 
Dar tu cine xxx esti ?
Ei, bine!
Data viitoare îl las pe Hacker sa îi căsăpească javra!