Speranţe...

  

Nossas camas separadas

Mi-am căutat toate speranţele,
şi cele mici şi cele mari,
însirându-le ca într-un vis...
Şi m-am tot jucat,
constatând că sunt aşa de multe,
iar timpul e aşa de fugar,
până am hotărât
ca pe unele să le arunc pe aripi de vânt,
iar pe altele să le rog să meargă mai repede.
Dar nu vor ajunge toate la destinaţie...
Cele mari se vor urcat pe cele mici,
călcându-le în picioare şi formând o piramidă,
iar cele ajunse pe culmi vor fi ameţite de razele de soare...
Va trebui să le iau pe toate, la rând,
să le dreg zâmbetele şi buna dispoziţie
şi să le rog să nu se mai calce în picioare...
Iar ele îmi vor scoate ochii, cu zâmbetele lor,
şi, capricioase fiind, mă vor trage de păr...
spunându-mi că vor prinde viaţă
doar dacă voi crede în ele...