duminică, 5 septembrie 2010

Plutind peste o lume murdară...



Din goana maşinii văd o mână de nori rătăciţi pe cer...
Problema a fost că drumul meu,
ca şi majoritatea drumurilor din multe alte locuri,
avea o linie continuă la marginea părţii carosabile...
Şi după o porţie de câţiva kilometri buni,
când s-a ales praful de nori,
am găsit un loc unde să opresc...
plin cu buruieni...
Iar deasupra mizeriei
plutea un fluture...


6 comentarii:

  1. ...era acolo ca sa-ti distraga atentia de la mizerie...

    RăspundețiȘtergere
  2. ...ei exista...sunt mereu intre cer si pamant...asa efemeri cum sunt...

    RăspundețiȘtergere
  3. Firav ca forţă şi ca zile, în drumul tău, făcu tot ce ştiu mai bine: în zboru-i trist şi efemer, peste mormane de mizerii, chiar de pierduţi fuseră norii, ivirea lui dezvălui un nou, dar vechi mister - între pământ neprimitor şi schimbătorul cer, plutim pe iluzorii visuri de culoare... Cum de a încăput, mă-ntreb, pe gingaşele-i aripioare, deplin, o Toamnă-ntreagă de culoare?!
    (acesta e fluturaşul? mă derutează asimetria aripioarelor...sau numai unghiul e de vină...)
    Mulţumesc pentru ... tabletele de încântare!

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Erys: de la o livadă cu mere...
    @ Pandhora: vor reveni la anul...
    @ Monica: este efemer...
    @ Danielle: unghiul...

    RăspundețiȘtergere
  5. S-o fi gandit sa compenseze lipsa norilor si te-a asteptat chiar daca era deaspura mizeriei :)

    RăspundețiȘtergere