O clipa de fericire - ... daruita din sufletul meu
Tot mergând cu capul prin nori
nu mai văd oameni pe care-i cunosc
şi pe lângă care trec ca şi cum aş fi un orb...
Şi tot din cauza mersului cu capul în nori
nu mai am habar când se schimbă anotimpurile,
spunând, recent, Nu!, nu se poate să fi venit toamna!
din cauză că nu am apucat să văd toată Vara...
Şi vine cineva şi-mi arată o frunză...
încercând să mă facă să cred în refrenul
A venit toamna...
Nu-i aşa că m-a păcălit?,
frunza fiind din turtă dulce?
"a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva" se pare ca nu e din turta dulce frunza...si timpul ne ia tot, lasandu-ne prea putin
RăspundețiȘtergere"Frunze se tarasc
RăspundețiȘtergereIntristari pe vant
Prin copaciii goi.
Imi imaginez
Ca umblam prin parc
Asta-vara, noi
Chiuie pe vant
In geam somnoros
Idealuri noi..."
Doina-G.Bacovia
... două culori ce nu s-au văzut niciodată, atât de frumos până la poza ta! Minune că eşti!
RăspundețiȘtergereFără supărare... copiindu-te în stilul de a comenta: "muşcă din Toamnă şi-ai să vezi că-i duuulce, ba-ţi mai rămâne şi Roşu pe buze!" Te-ai mai socoti păcălit?
Îmi cer scuze dacă ... nu mi-a Reuşit! Fără Resemnare, ... a venit toamna! (dacă ţi-o vor spune mai mulţi, vei ajunge s-o crezi tu însuţi!)
Să ai puterea de a te bucura de o toamnă frumoasă, nu doar de-o ... clipă...!
Nu-i de turta dulce. Daca era o rontaiam pana la ultima faramita ... :)
RăspundețiȘtergere...e din turta dulce Cat Cat...inca nu a venit Toamna...mai e loc de verde
RăspundețiȘtergere...clipa din ...suflet e...frumoasa si calda...
Cu o frunză galbenă nu se face toamnă :))
RăspundețiȘtergereFrumoase randuri, iar frunza vesteste venirea toamnei :)
RăspundețiȘtergereDaca nu esti atent, toamna vine pe nepregatite. Si e reala. Chiar a venit toamna. Nu vezi ca si norii sunt altfel?
RăspundețiȘtergere@ Dreamer: eu sunt un orb...
RăspundețiȘtergeremiroase a toamna...respira-o :)
RăspundețiȘtergereNu esti orb. Esti doar cu capul in nori. Pe acolo aerul e mai rarefiat...Asta poate deforma realitatea.
RăspundețiȘtergerescuze... orbirea faţă de ceea ce ne înconjoară se manifestă ca plutire (cu capul în nori) sau ca prăbuşire (în sine). E OK! e vorba despre prima dintre ele. Mi-a plăcut această îndărătnicie de a pune în concordanţă anotimpul sufletului (nesătul de vară, încă viguros, pentru care vara nu şi-ar fi spus ultimul cuvânt) cu anotimpul naturii (care îşi are propriile legi de schimbare). Deşi... tot de la Doamna Toamnă vin amândouă: sufletul percepe emoţiile, fără a le identifica şi sursa, pe când ochiul,ca organ de simţ, dovedeşte precizie. Greşesc?
RăspundețiȘtergerePentru cine nu vrea... Nu a venit toamna!!! :)
RăspundețiȘtergerepai nu-i nevoie sa te pacalesca cineva caci tu sti adevarul ca nu-i din turta dulce,chiar de esti orb(si orbul poate "vedea" adevarul).poti sa te pacalesti tu pt. a-ti da un imbold sa gusti,sa savurezi lucrurile trecatoare.:)
RăspundețiȘtergere