miercuri, 15 septembrie 2010
Alte gânduri...
Acolo unde nu se avântă decât vulturii...
ne ajung privirile
şi, uneori, obiectivele aparatelor de fotografiat...
De asemenea, nu pot înţelege de ce iarba toamnei arată aşa de bine în fotografii,
iar în teren nu ştie omul cum să fugă de ea, fiind uscată şi agâţându-se de toate hainele.
Şi mai sunt norii...
Au umplut cerul, indiferent de loc şi indiferent de vreme...
PS: vulturii îs în stânga-sus...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Superba imagine, interesant gand meditativ ;)
RăspundețiȘtergerefaina foto!
RăspundețiȘtergereMă tem că privirea e atrasă de altceva...
RăspundețiȘtergereLa multi ani!!!!! :)
RăspundețiȘtergere...where eagles dare...apare un priceput fotograf:))...care ii imortalizeaza...la fel ca frumoasa silueta conturata pe fundal...la care nu poti ramane indiferent...
RăspundețiȘtergere...azi numai ganduri bune:))...it's a special day...HB Cat Cat..
ba mie mi-au atras privirea norii ... bestiali ... bine lucrat
RăspundețiȘtergereEmerson spunea ca cerul este painea zilnica a ochilor. Si cand pe el se avanta si vulturii, spectacolul norilor devine grandios...
RăspundețiȘtergereDa, norii..
RăspundețiȘtergereZapada pe cer ..e iarna printre nori si toamna pe pamant :) Sublim.
Iarba toamnei arata bine doar daca stii sa te uiti la ea...E normal ca se agate de hainele trecatorilor, caci vrea sa scape de toamna...
RăspundețiȘtergereCam multe ganduri azi. O fi vreo zi speciala?
RăspundețiȘtergereDaca atata lume spune "La multi ani!", o fi ceva zi speciala, spun si eu "La multi ani!" si la cat mai multe imgini si descrieri superbe!
RăspundețiȘtergere@ Dreamer: începutul şcolii "pe stil vechi" :)
RăspundețiȘtergereDa, faina zi! Un inceput...e intotdeauna binevenit!:)
RăspundețiȘtergeree geniala:)
RăspundețiȘtergereimi place:)
... la cât de sălbăticite-s locurile, retrase prin autoasumare la capătul de lume şi de vremi, doar temerarii căutători de frumos/spectaculos au (uneori) acces. Şi asta pentru scurt moment şi, dacă sunt pe fază. Altfel, momentul de-ncântare se pierde în neant... Înnourările în zbaterea ultimelor raze nu par a stinge-apusul de culoare, ba prind pe ele şi siluete din trecut şi din prezent, rotiri de vulturi şi foşniri de ierburi, miresme stinse din arsura verii... Te poţi socoti cu adevărat Norocosul! Aparatul te iubeşte!
RăspundețiȘtergeresuperba fotografie!
RăspundețiȘtergerese vad atat de frumos firele de iarba si cerul plin de nori!
iar silueta feminina completeaza perfect intreaga imagine.
nu stiu cum se face, dar in ultimul timp parca vizitez doar blogurile unor persoane nascute in septembrie... :)
RăspundețiȘtergere