miercuri, 15 septembrie 2010

Alte gânduri...



Acolo unde nu se avântă decât vulturii...
ne ajung privirile
şi, uneori, obiectivele aparatelor de fotografiat...
De asemenea, nu pot înţelege de ce iarba toamnei arată aşa de bine în fotografii,
iar în teren nu ştie omul cum să fugă de ea, fiind uscată şi agâţându-se de toate hainele.
Şi mai sunt norii...
Au umplut cerul, indiferent de loc şi indiferent de vreme...

PS: vulturii îs în stânga-sus...

17 comentarii:

  1. Superba imagine, interesant gand meditativ ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă tem că privirea e atrasă de altceva...

    RăspundețiȘtergere
  3. ...where eagles dare...apare un priceput fotograf:))...care ii imortalizeaza...la fel ca frumoasa silueta conturata pe fundal...la care nu poti ramane indiferent...
    ...azi numai ganduri bune:))...it's a special day...HB Cat Cat..

    RăspundețiȘtergere
  4. ba mie mi-au atras privirea norii ... bestiali ... bine lucrat

    RăspundețiȘtergere
  5. Emerson spunea ca cerul este painea zilnica a ochilor. Si cand pe el se avanta si vulturii, spectacolul norilor devine grandios...

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, norii..
    Zapada pe cer ..e iarna printre nori si toamna pe pamant :) Sublim.

    RăspundețiȘtergere
  7. Iarba toamnei arata bine doar daca stii sa te uiti la ea...E normal ca se agate de hainele trecatorilor, caci vrea sa scape de toamna...

    RăspundețiȘtergere
  8. Cam multe ganduri azi. O fi vreo zi speciala?

    RăspundețiȘtergere
  9. Daca atata lume spune "La multi ani!", o fi ceva zi speciala, spun si eu "La multi ani!" si la cat mai multe imgini si descrieri superbe!

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Dreamer: începutul şcolii "pe stil vechi" :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Da, faina zi! Un inceput...e intotdeauna binevenit!:)

    RăspundețiȘtergere
  12. ... la cât de sălbăticite-s locurile, retrase prin autoasumare la capătul de lume şi de vremi, doar temerarii căutători de frumos/spectaculos au (uneori) acces. Şi asta pentru scurt moment şi, dacă sunt pe fază. Altfel, momentul de-ncântare se pierde în neant... Înnourările în zbaterea ultimelor raze nu par a stinge-apusul de culoare, ba prind pe ele şi siluete din trecut şi din prezent, rotiri de vulturi şi foşniri de ierburi, miresme stinse din arsura verii... Te poţi socoti cu adevărat Norocosul! Aparatul te iubeşte!

    RăspundețiȘtergere
  13. superba fotografie!
    se vad atat de frumos firele de iarba si cerul plin de nori!
    iar silueta feminina completeaza perfect intreaga imagine.

    RăspundețiȘtergere
  14. nu stiu cum se face, dar in ultimul timp parca vizitez doar blogurile unor persoane nascute in septembrie... :)

    RăspundețiȘtergere