marți, 14 septembrie 2010
Liana norocoasă
Ieri m-am tot dus după soare...
până când pământul părea că-l înghite...
Şi, evident, cu capul în nori fiind...
unul dintre picioare s-a împiedicat,
habar nu am de ce,
iar una dintre mâini s-a agitat prin aer...
în timp ce ochii pluteau, deja, pe apă,
până când o liană salvatoare s-a lipit de degetele mele.
Şi am rămas aşa, cu liana în braţe,
până când soarele a tras obloanele,
fără să-mi vină a crede că am scăpat de o baie...gratuită...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu ma prind daca este un substantiv sau un nume...
RăspundețiȘtergereFrumoase culorile asfintitului!
eu am trecut odata trei dealuri sa vad asfintitul si tot nu l-am apucat.asta este,unii se impiedica,atii se trezesc pea tarziu cu dorinta de a-l vedea in ziua respectiva.
RăspundețiȘtergerepoate daca ai fi cazut in apa rece ai fi zis:"a trecut vara"
superba fotografia,in realitate aceasta imagine vazuta ar fi minunata.mie mi-au cazut ochii direct pe apa,nu stiu ce imi inspira sau ma atrage...mai ai si pt mine o liana?
Hm, cine e Liana asta domnule?
RăspundețiȘtergere@ Danca Danela: o salcie ce plânge la un mal de apă...
RăspundețiȘtergerefaina poza :)
RăspundețiȘtergereimi place
Frumoase culori are apusul... nu ştiu cât de norocoasă a fost liana de salcie, tu ai fost mai norocos...
RăspundețiȘtergerea meritat ... liana a jucat rol de stabilizator de imagine ... superbe culori, bravo ...
RăspundețiȘtergereArta cere sacrificii! ;)) Felicitari pentru superba fotografie!
RăspundețiȘtergereDumnezeule! Ce mai conta o baie cand cerul te imbratisa intr-un mod sublim ..
RăspundețiȘtergereSa-ti fie seara ruga..sa-ti fie noaptea gand..si dimineata vietii sa-ti fie legamant ..caci de liana-i prins ..apusul pe pamant . :)
superb apus...
RăspundețiȘtergeresi... am ras cu lacrimi avand imaginea celor cateva fractiuni de secunda de incertitudine... cu mana fluturand gratios prin aer in vreme ce ochii pluteau deja pe luciul apei
... ferice şi de tine, şi de ea!
RăspundețiȘtergereSuperb apus, cu flăcări care joacă de sus până-n adânc de ape; fără a tulbura copacii, ei înşişi vor în roşu vârfurile să-şi arate ...