Ce să zic...
Peste nu foarte multă vreme ar trebui să apună soarele...
Norii sunt capricioşi, iar soarele pare că nu are putere...
Să mai stau?
Nu, eu nu am noroc...
Aşa că plec...
Cineva mi-a spus a doua zi: Deşi nu mai credeam, a ieşit soarele! Îmi venea să mă întorc!
pentru fiecare lucru exista un timp...nu l-ai pierdut...l-ai amanat doar...
RăspundețiȘtergerepeisajul...atat de frumos...
nerabdarea te-a facut sa pleci,si tot ea iti venea pentru a te intoarce?doar ca uneori nerabdarea e provocata de nori,de soare,de ploi,de tacere sau...de noi.poti provoca altceva decat nerabdare.stii,nu?...
RăspundețiȘtergereChiar si tonul acesta mohorat mohorat pe care il emana poza are o frumusete linistitoare si patura de nori pare sa protejeze de ceva...de lumina soarelui. Totul e o alegere, alegerea noastra.
RăspundețiȘtergereCe placut trebuie sa fie sa locuiesti in casuta respectiva, sa iesi dimineata afara, in curte si sa respiri cu pofta, langa o ceasca de cafea...
RăspundețiȘtergereSi partea plina a paharului care e?
RăspundețiȘtergereA pleca sau a nu pleca... This is the question! :)
RăspundețiȘtergerepeisajele, toate, par...pictate.
RăspundețiȘtergeresi te duc cu gandul la toamna ce a inceput.
asta ca sa nu ne gandim ca la munte deja au cazut primii... fulgi.
superbe. Felicitari.
gandul ca poti reveni oricand vine "la pachet" cu intrebarile aferente: "dar daca...?"
RăspundețiȘtergere... eu te asigur ca merita! :)
Ceea ce stii despre nori si soare...despre anotimpurile sufletului se afla in pasii gandurilor....In inima aceste imagini raman contururi pastratoare de noroc neintors....
RăspundețiȘtergereCel care-ti spunea despre lumina,era jumatatea plina a ta.
Multe anotimpuri norocoase!
Metal topit pe cer şi apă... Frământu-alb-cenuşiu de sus nu stâmpără lumina, chiar dacă soarele s-a vrut ascuns. Loc pentru soare fi-va altădată...
RăspundețiȘtergereFascinant! Felicitări!!!