miercuri, 1 septembrie 2010
Două moduri...
Sunt două tipuri de pescari...
Cei care stau pe mal, de dimineaţă până seara, aşteaptând să le bâzâie senzorul,
dacă sunt dotaţi din punct de vedere tehnic...
A doua categorie de pescari este a celor care folosesc bărcile.
Sunt mai grăbiţi. Folosesc plase şi în câteva ore termină afacerea...
Avantajul celor care nu folosesc bărci este că, în pofida valurilor,
îşi văd nestingheriţi de activitate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereA, despre imagine...Este foarte frumoasa!
RăspundețiȘtergere@ Dreamer: Prin 1930 se discuta despre Criza peştelui sărat în România, la Camera Deputaţilor...
RăspundețiȘtergereŞi vine un deputat la tribună şi zice: Nu avem peşte!
Un altul, care dormise până atunci, replică: Colega! Te duc eu pe Calea Victoriei să vezi peşti! Se satură o ţară întreagă!
PS: dacă barca ar fi fost a mea o vindeam!
Dacă te avânți în larg, lipsindu-ți antrenamentul,obosești,nu mai poți vâsli(barca n-are motor).
RăspundețiȘtergereDe pe mal poți să dai la pește ore în șir și să prinzi doar guvizi sau, din când în când, o babușcă.
Uneori te mai bagi și la umbra unui stuf, mai ales atunci când soarele-i dogoritor.
Totu-i să nu-ți uiți pasiunea!
Superb peisaj. Se pare ca nu doar pescarii trebuie sa aibe rabdare ca sa prinda pestele cel mare ci si fotografii trebuie sa pandeasca imaginea care se apropie cel mai mult de perfectiune...
RăspundețiȘtergere:-?..eu sunt din a doua categorie:))..adica am fost..pentru 2 zile:p
RăspundețiȘtergereSalciile inca verzi , in bataia vantului...barca, un mijloc propice pentru pescuit, evadare... Si fotofrafia!
RăspundețiȘtergere...aer curat, liniste, placere, afacere si povesti pescaresti...morala: nicio masa fara peste!
RăspundețiȘtergereAi un ...talent fenomenal de-a mă zvârli din Rai în iad. Cum Raiul pare indecis, iar iadul temporar închis - considerându-se ne-ncăpător de-a găzdui aşa norod, lăsă motive de frământ pe-acest prea tolerant pământ...
RăspundețiȘtergereSuperbă imagine! Locurile acestea nu sunt stricate de pescuitul de subzistenţă, ci de minţile bolnave, mâinile prea hrăpăreţe, de indolenţă şi lipsa de implicare responsabilă,... Eu nu aş vinde barca, aş păstra-o pentru clipe romantice. Încăpută pe alte mâini, nu se ştie ce alte întebuinţări i-ar putea da!