115

Înălţarea Sfintei Cruci,
14 septembrie 1895...
15.000 de de persoane, dintre care 8.975 de bucureşteni înghesuiţi în trenuri de plăcere,
puse la dispoziţie de CFR, au ajuns la Cernavodă de la opt dimineaţa şi până la unu după-amiază,
dorind să fie martorii inaugurării celui mai lung pod din Europa.
Mulţi au fost însoţiţi până la destinaţie de lăutari; doar era păcat să se plictisească...
Regele Carol I, plecat cu trenul regal din Sinaia, a ajuns la capătul dinspre Feteşti al podului la orele unu.
Primit cu pâine şi sare, suveranul a străbătut cei 774 de m ai podului pe jos, fiind acompaniat de salvele artileriei.
La Poarta dinspre Cernavodă, Regele a bătut ultimul nit al podului şi a zidit pergamentul comemorativ.
Ajuns apoi  în Pavilionul Regal s-a uitat la trenul format din 15 locomotive care au făcut testul de rezistenţă al braţului de oţel. Momentul a fost infernal: sirenele locomotivelor şuierau, idem şi cele ale vaselor de pe Dunăre, se trăgeau salve de tun, iar uralele mulţimii se pierdeau pe dealurile din apropiere...
A urmat cheful tradiţional. Regele şi 420 de oficialităţi invitate s-au deplasat în incinta Gării din Cernavodă.
Cei 15.000 de spectatori au mers sub nişte umbrare, primind, fiecare, friptură de berbec sau de viţel (tătarii din Dobrogea au jucat rolul de bucătari),  pâine şi o bardacă cu vin...
Podul, proiectat de Anghel Saligny, a costat 35 de milioane de lei aur...
Cei doi dorobanţi care străjuiesc poarta de la Cernavodă sunt opera sculptorul francez L. Pillet, fiind turnaţi în bronz la Paris.
La vremea respectivă au fost un motiv de ironie al presei franceze, care a subliniat că românii au fost în stare să-şi proiecteze un pod,
dar nu au fost în stare să şi-l decoreze...
14 septembrie 1895...
Azi se împlinesc 115 ani...