Din goana maşinii văd o mână de nori rătăciţi pe cer...
Problema a fost că drumul meu,
ca şi majoritatea drumurilor din multe alte locuri,
avea o linie continuă la marginea părţii carosabile...
Şi după o porţie de câţiva kilometri buni,
când s-a ales praful de nori,
am găsit un loc unde să opresc...
plin cu buruieni...
Iar deasupra mizerieiplutea un fluture...
...era acolo ca sa-ti distraga atentia de la mizerie...
RăspundețiȘtergere...ei exista...sunt mereu intre cer si pamant...asa efemeri cum sunt...
RăspundețiȘtergereimi e mila de el:(
RăspundețiȘtergereFirav ca forţă şi ca zile, în drumul tău, făcu tot ce ştiu mai bine: în zboru-i trist şi efemer, peste mormane de mizerii, chiar de pierduţi fuseră norii, ivirea lui dezvălui un nou, dar vechi mister - între pământ neprimitor şi schimbătorul cer, plutim pe iluzorii visuri de culoare... Cum de a încăput, mă-ntreb, pe gingaşele-i aripioare, deplin, o Toamnă-ntreagă de culoare?!
RăspundețiȘtergere(acesta e fluturaşul? mă derutează asimetria aripioarelor...sau numai unghiul e de vină...)
Mulţumesc pentru ... tabletele de încântare!
@ Erys: de la o livadă cu mere...
RăspundețiȘtergere@ Pandhora: vor reveni la anul...
@ Monica: este efemer...
@ Danielle: unghiul...
S-o fi gandit sa compenseze lipsa norilor si te-a asteptat chiar daca era deaspura mizeriei :)
RăspundețiȘtergere