Copacul ciobanului...

Merg cu paşi mici spre coama dealului
să ajung la copac...
şi să prind orizontul...
Sus, un cioban stă cu oile la umbră...
Bărbatul bate spre 90 de ani;
stă culcat pe o parte, fiind îmbrăcat ca dacii de pe Columnă;
are părul alb şi faţa rotundă;
ochii îi sunt foarte blânzi.
Oare omul ăsta s-a uitat vreodată urât la cineva?, mă întreb...
Îi spun că mi-e foame...
Bătrânul scoate din traista-i roşie, ce stă agăţată de copac,
roşii şi brânză. Le pune pe un ştergar alb, tăindu-le mărunt...;
mai scoate o pâine mare, rotundă şi albă, rupând-o în două.
Se uită la mine şi îmi face semn să mănânc...
Uite! Peste deal e un copac...L-am pomenit eu, aşa e de bătrân...
- Dimineaţă mi-am pierdut un galben pe acolo...; merg să îl caut...;
- Dacă nu-i cu supărare, stai rogu-te aici până mă întorc...
Dau din cap în semn de da...
Ciobanul pleacă...,
iar eu mă uit la oile care stau culcate la umbră...
Orele trec...
Iau traista ciobanului şi o agăţ în copac,
ca să nu ajungă câinii la ea...
Plec, coborând spre un lac ce se vede în faţa mea...
Doi pescari ung câteva coşuri cu mămăligă,
înfigându-le în apă...
Într-un alt coş din barcă se zbat nişte peştişori cât degetul...
Mă întind pe iarbă şi închid ochii...
- Ce ai făcut cu traista mea?
Mă întorc şi îl văd pe cioban,
care se uită la mine cu aceeaşi ochi blânzi...
- În copac! E agăţată în copac...
- Dacă nu am văzut-o, atunci înseamnă că ai agăţat-o prea sus...
Eu nu mă pot căţăra şi mi s-a făcut foame...
Soarele dispare de pe cer; nu-l mai văd pe cioban; e beznă...
e frig şi deschid ochii; ridic o idee capul şi mă uit în faţă...
Pe DVD sunt ultimele secvenţe din Centurion,
iar pe ecranul de la laptop stă el...
un copac care domneşte peste o mare galbenă...