miercuri, 29 septembrie 2010

Odată, cândva...



 
 Wet day in september

Ca să ajung la căpiţe am sărit peste câteva şanţuri, în care apa de ploaie făcea legea,
şi peste tradiţionalul gard din bârne...
Odată, cândva, mă uitam la oamenii care făceau căpiţele, cu furcile lor din lemn cu celebrii trei colţi...
Anul ăsta am ajuns prea târziu...

5 comentarii:

  1. Poate-ai ajuns tarziu, dar gandeste altfel: mai schimbi din peisaj, din sentimente in fata lui. Fara monotonie...

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos peisaj, frumoasă ... aventură! Din formele cu grijă rotunjite, răzbat miresme stinse de-nflorire. Lumina albăstreşte a uimire şi munţii 'nalţi, şi blândele coline. O cuşmă de iernat li se prăvale peste semeţe vârfuri, răbdătoare. Nu-i toamna asta, poate-i viitoare...

    PS: îmi spui, te rog, care e zona? nu vreau să greşesc făcând o presupunere...

    RăspundețiȘtergere
  3. superb peisajul! imi place mult albastriul muntilor!

    RăspundețiȘtergere