Cum mai merge şcoala...

Charles Aznavour - La Boheme

Clasele sunt aliniate în careu, fiind separate prin culoare de jumătate de metru.
Fiecare diriginte stă în faţa clasei de care răspunde.
Fetele se remarcă prin pompoanele prinse de podoaba capilară...,
iar băieţii prin părul tuns foarte scurt, cu breton în faţă...;
de aici s-a născut şi gluma care se plimbă de la unul la altul: Pe tine frizerul te-a tuns cu castronul!
Directorul le urează elevilor Bun-venit! şi sună clopoţelul; diriginţii îi conduc pe elevi în clase,
iar părinţii pleacă cu paşi mărunţi...
Aşa a fost odată...
Acum...
...clasele I-VIII stau ca o turmă în jurul directoarei, care citeşte numele celor înscrişi în clasa I.
Bobocii primesc diplome de Prima zi de şcoală, ca să fie tentaţi să meargă pe aripile cunoaşterii...
Nici vorbă de uniforme: este cea mai pestriţă adunare pe care am văzut-o!
Părinţii sunt de numărat pe degete; bunicii sunt ceva mai numeroşi.
Ne dau şi nouă ecusoanele alea odată?, ca să putem pleca mai repede în parc...,
se revoltă un blondiu din a VIII-a, tuns punk.
O altă elevă s-a ascuns ca să se uite în oglindă. Nu-i stă bine machiajul...
Dragă, te-ai găsit şi tu aici, în public, să te aranjezi?, îi reproşează o colegă...
Bobocii sunt poftiţi să treacă prin podul de flori, format din elevii de a IV-a,
aşa cum ies cei căsătoriţi de la starea civilă, după ce au dat cu subsemnatul...
Ordinea de odinioară a fost înlocuită cu haosul...
Cam asta am constatat azi, cu un gust amar,
după ce am văzut cum mai începe un an şcolar
în şcoala unde, cândva, am stat în careu...
PS: clopoţelul nu a mai sunat...;
dacă aş fi ştiut nu mai mergeam...