marți, 9 februarie 2010

Zâmbet de Marana



Când eram puşti se putea suna de la un telefon public cu 25 de bani...
Pe urmă s-au mai schimbat principiile: se folosea una fisă de un leu pentru oraş şi o fisă de 3 lei pentru interurban...
După vârtejul din 89 s-au introdus telefoane publice cu cartelă în locul celor cu fise, ca să nu mai fure unii cutiile cu bani (rău au făcut cei de la Romtelecom că nu le-au lăsat, că acum cetăţenii s-au repliat şi fug cu bancomatele în spate...).
Vedeţi cât de frumos zâmbeşte doamna de la telefon? Este o nostalgică a telefoanelor cu fise de 25 de bani...
Eu aşa cred...
Dacă vreţi să ştiţi la cine zâmbeşte...e simplu...sunteţi la un clik distanţă...
PS: mulţi se vor gândi ce înseamnă Marana...este un joc de cuvinte născut dintr-o întâmplare...fericită.

6 comentarii:

  1. Eu cred ca e pacat ca au scos telefoanele cu fise, am vazut in Spania astfel de telefoane si tin sa spun ca sunt mult mai practice...

    RăspundețiȘtergere
  2. I-ati facut un portret foarte reusit , asa o vad si eu pe Marana , asa este ea in realitate

    este prietenul pe care poti sa-l suni tarziu in noapte si-ti va spune ca nu dormea sau sa-l trezesti in zori si sa te primeasca razad cu ,,buna dmineata``


    dar ca sa nu influentam opinia sufletelor fotografilor,
    primiti custura si feliati :
    www.usefilm.com/photographer/386250.html

    RăspundețiȘtergere
  3. @Bogdan: nu cobi, că nu am buzunare pentru metale...:)

    @Danca Danela: da, iar după ce se vor uita...îşi vor face update la blog-uri...

    RăspundețiȘtergere
  4. e dulcica si haioasa...:)
    curios cum si oana a facut aceeasi fotografie...:)
    e prima oara cand aud de numele marana...:)e special

    RăspundețiȘtergere
  5. Interesantă fotografie şi continuarea pe alt blog e o idee originală. Felicitări.

    RăspundețiȘtergere