Scrisoare deschisă dlui Dacian Cioloş

Domnului Dacian Cioloş

- COMISAR EUROPEAN PENTRU AGRICULTURĂ -

Mă adresez, azi, Dvs, dintr-un considerent umanitar...

Nu este vorba de donaţiile care se fac pentru victimele cutremurului din Haiti şi nici de vreo intervenţie la adresa subsemnatului la cine ştie ce politician dâmboviţean...

Folosesc această cale de comunicare din trei considerente. 

În primul rând, aşa se proceda în politica interbelică din România, când doi oameni care nu se cunoaşteau, direct, îşi comunicau supărările sau nedumeririle. Ignoraţi scrisorile deschise postdecembriste. Sunt joacă de copii...

În al doilea rând, m-am gândit că un e-mail ar fi ajuns în spam sau ar fi fost şters din greşeală de şefa Dvs de cabinet, alergică la plângerile electronice made in  România. Mai rămânea varianta poştei, dar rugămintea mea ar fi fost lipsită de substanţă peste trei zile...Iar de telefon...ce să mai zic...urechile Dvs încă vâjie din cauza aplauzelor furtunoase pe care le-aţi primit la investire (un motiv de mândrie consistent pentru noi, românii).

În al treilea rând, sunt sigur că în această dimineaţă consilierii care vă fac revista presei, în cele 30 de minute împărţite între două cafele şi trei ţigări,  vor insera în mapa Dvs şi problema pe care o voi semnala...

Nu am de gând să mă refer nici la agricultura românească, care se face mai mult cu utilaje arhaice...Nici la  tractoarele care ruginesc pe câmp aşteptând motorina, în vreme ce unii tineri sufletişti au încercat să le urnească din loc la fel ca şi pe maşinile care nu mai au baterie (pentru detalii, vă puteţi uita la fotografia anexată).

Problema este cu totul alta. 

Cunoaşteţi că prin România se fac restructurări...se desfiinţează posturi, se rotesc cadre, nu se mai dau prime, etc.

Mai acum o săptămână treceam prin faţa Ministerului Agriculturii, iar trei bărbaţi omorau zăpada cu lopeţile. Deh, trebuia şi ministrul să poată să coboare din maşină direct la scările Palatului...În acel moment m-am gândit că munca celor 3 putea fi rezolvată de un singur bărbat, dotat cu o freză de zăpadă... Cred că cei de la Agricultură au un sistem de citit gândurile...Peste alte două zile, un singur bărbat înlătura zăpada din incinta ministerului cu ajutorul unei...freze de zăpadă. Instinctiv mi s-a făcut milă de ceilalţi doi băieţi, rămaşi fără o pâine din cauza noii cuceriri tehnologice...şi a gândurilor mele...

Dar ştiţi cum e, unii oameni mai au şi noroc...

Ieri după-amiază treceam, ca apostolii, prin zona Colţea şi mă uitam la vioara metalică ce stă în părculeţul de la Universitate, pariind în gândul meu cât va mai dura până se va supăra unul mai talentat şi o va lua acasă. Nu să exerseze la ea ci să o plimbe... până la fier vechi.

Ei şi, în timp ce măsuram vioara din priviri, m-am cutremurat. Inima mea s-a făcut mai mică decât un purice, observându-i pe acoperişul Ministerului Agriculturii pe cei doi muncitori care obişnuiau să dea zăpada cu lopeţile la sol, mutaţi din schema din curte în cea de pe acoperiş, că doar acolo au mai rămas posturi neocupate...

Pentru detalii vă puteţi uita la a doua fotografie, realizată pe lat. Observaţi că băieţii chiar lucrează, nu se joacă, mai ales că la 4.20 pm bugetarii sunt plecaţi de mult acasă, iar până a doua zi dimineaţă nici iarba nu mai creşte...

Ei, rugămintea mea ar fi să interveniţi să li se dea băieţilor o primă, doar aţi observat că au dat cam toată zăpada de pe minister, în numai o zi. Dacă nu doriţi să vorbiţi cu cel care răspunde de frâiele agriculturii româneşti (că nu e prinsă cheltuiala în buget), puteţi să renunţaţi la fondul Dvs de protocol pentru o zi...Ar mai fuma şi cei de la PR mai puţin, că tot se face campanie antifumat, şi nu ar mai mirosi a Cafea cu parfum de femeie prin birourile de la Bruxelles...

Eu, personal, cred că ar fi bine să-i motivaţi pe băieţi. Nu de alta, dar va începe campania de primăvară şi în caz contrar nu va mai avea nici cine să tundă iarba la minister, că băieţii se vor reprofila, doar graniţele sunt deschise...

Vă rog să primiţi, dle comisar, asigurarea deosebitei mele consideraţii.

PS:

Şi dacă tot am vorbit de filmul cu cafeaua, nu are rost să-i urmăriţi povestea de dragoste, că e prea lungă, dar vă ataşez  esenţa ei...
(Gaviota înseamnă pescăruş...,  simbolizând dragostea, pe alte meridiane)